Comunitatea germană din Banatul Montan a pregătit, pentru săptămâna viitoare, o serie de manifestări pentru a marca împlinirea a 75 de ani de la începutul deportării în masă a etnicilor germani în URSS și transformarea lor în sclavi moderni, obligați să muncească în condiții inumane pentru „reconstrucția” Uniunii Sovietice distrusă de armata nazistă.
În ianuarie 1945, aproximativ 70.000 de tineri apți de muncă, bărbați între 17 și 45 de ani și femei între 18 și 30 de ani, etnici germani de pe întreg teritoriul României, din Transilvania, Banat, Crișana, Bucovina, București și Dobrogea, au fost luați din sânul familiei și transportați, în vagoane pentru animale, la mii de kilometri departare, pe teritoriul Ucrainei și Rusiei de astăzi, pentru a contribui, spuneau autoritățile de atunci, la reconstrucția Uniunii Sovietice, dup Al Doilea Război Mondial. În fond, au fost lagăre de muncă forțată în care nu puțini au fost aceia care și-au pierdut viața din cauza condițiilor vitrege de trai și de muncă, în minele de cărbuni din Urali și în centrele industriale din zona Donbas. Din cei aproximativ 70.000 de deportați din România se estimează că 8.000 și-a pierdut viața acolo. Ultimii deportați s-au întors acasă abia la sfârșit de decembrie 1949, după cinci ani de muncă în condiții la limita umanității.
Din județul Caraș-Severin au fost deportați 9.000 – 10.000 de etnici germani. În prezent, doar 20 mai sunt în viață.
Mâine, 19 ianuarie, în bisericile romano-catolice din Reșița, Caransebeș, Oțelu Roșu, Anina și Bocșa vor fi organizate rugăciuni pentru victimele deportării. Programul manifestărilor de săptămâna viitoare este următorul:
20 ianuarie 2020, ora 13.00, Liceul Teoretic „Traian Vuia“ Reșița: Prezentarea filmului documentar „Oare ne mai întoarcem?”, 2016, o producție TVR 2, în regia și scenariul lui Cristian Amza. Coordonarea manifestării: prof. Constantin Taligaș.
20 ianuarie 2020, ora 15.30, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița: Prezentarea filmului documentar „Oare ne mai întoarcem?”, 2016, o producție TVR 2, în regia și scenariul lui Cristian Amza.
21 ianuarie 2020, ora 13.00, Colegiul Național „Traian Lalescu“ Reșița: Manifestare interactivă cu elevi. Prezentarea filmului documentar „La marginea tăcerii”, 2016, o producție TVR 2, în regia și scenariul lui Cristian Amza. Coordonarea manifestării: prof. Alexandra Damșea și Manuela Păvan.
21 ianuarie 2020, ora 15.30, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița: Prezentarea filmului documentar „La marginea tăcerii”, 2016, o producție TVR 2, în regia și scenariul lui Cristian Amza.
22 ianuarie 2020, ora 12.00, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“ Reșița:
Manifestare interactivă cu elevi. Prezentarea filmului documentar „Primăvara vieții spulberată”, 2016, o producție TVR 2, în regia și scenariul lui Cristian Amza. Coordonarea manifestării: prof. Sonia Maria Chwoika.
22 ianuarie 2020, ora 15.30, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:
Prezentarea filmului documentar „Primăvara vieții spulberată”, 2016, o producție TVR 2, în regia și scenariul lui Cristian Amza.
22 ianuarie 2020, ora 17.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:
După-amiază muzicală, dedicată victimelor deportării. În organizarea profesorului de muzică și organistului reșițean Cristian Roșoagă.
23 ianuarie 2020, ora 10.00, Colegiul Național „Mircea Eliade“ Reșița:
Manifestare interactivă cu elevi. Prezentarea filmului documentar „Un destin nedrept”, 2016, o producție TVR 2, în regia și scenariul lui Cristian Amza. Coordonarea manifestării: prof. Adela Schindler.
23 ianuarie 2020, ora 12.00, Direcția pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:
Deschiderea expoziției documentare „Deportarea germanilor din România în fosta URSS, la 75 de ani de la începutul ei”, realizată cu sprijinul Arhivelor Naționale, Serviciul Județean Caraș-Severin.
23 ianuarie 2020, ora 15.30, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:
Prezentarea filmului documentar „Un destin nedrept”, 2016, o producție TVR 2, în regia și scenariul lui Cristian Amza.
UPDATE. Mărturii ale urmașilor, azi, pe Facebook!
Articolul nostru nu a trecut neobservat. Nepoți sau copii ai celor deportați au reacționat pe Facebook, pe paginile resita.ro stiri și PENTRU RESITA, aducându-i în atenția publică pe înaintașii lor, care au căzut victime ale regimului sovietic din 1945:
Gabriela Lübke Bunicul meu din partea mamei a fost și el unul dintre cei mulți. Enzmann Hermann. Mama mea urma să se nască când bunicul a fost deportat în Ural, la Bereazovsk. Când s-a întors, la finele lui ’49, și-a văzut copilul pentru prima dată. Mama avea aproape 5 ani.
Anna Kooke Mama mea a avut 1 an cînd mama ei a fost dusă în lagăr… tatăl ei murise în război… Mama a rămas singură cu bunica ei… Bunica mea s-a întors după 5 ani şi nici nu şi-a mai recunoscut fata…
Gyuri Lohmuller Și bunicul meu a dispărut acolo. Nu l-am cunoscut. Bunica mea a crescut patru copii și-a mai adoptat un copil infirm…
Magdalena Erascu Și tata a fost Deportat din 1945 până în 1949, dar nu prea povestea despre cele întâmplate in URSS.
Claudia Unger Strabunicul meu a fost deportat. S-a întors cu un schrapnell in picior, ceea ce toată viața l-a urmarit. Un munte de om. Până în ultima sa zi un exemplu a fost.
