Arhetipul imbecilului îl găsim la tot pasul. Nu mai stă duminica la bodegă, în timpul Liturghiei, acum se lăfăie pe social media și face valuri, își dă cu părerea, scrijelește icoane ori coloane ale infinitului, este invitat la tembeliziuni ca „intelectual”, otrăvește românismul, maltratează limba română (aici l-aș cita pe dl. Liiceanu, dar i s-ar vedea dubla măsură în ce privește #m..e) și vorbește romgleza, ne conduce din Parlament, e activist social, susține minciuna mișto ambalată și grohăie despre Adevăr…
„Breathing Space”/INO este mai mult decât o simplă murală care „pare neterminată”! Lucrarea de mari dimensiuni a artistului grec INO este una figurativă, fidelă unui limbaj vizual înnoit. Se vorbeşte din ce în ce mai mult în ultimele decenii despre lectura imaginii. Da, „Breathing Space” poate fi citită ca un text.
Un discurs formalist nu ar rezolva problema interpretării lucrării lui Ino. În modernism, comunicarea vizuală are loc atât prin intermediul imaginilor, graficelor sau diagramelor, precum și prin intermediul semnelor și simbolurilor. Interpretarea imaginii este subiectivă, iar pentru a înțelege profunzimea sensului comunicat prin intermediul imaginii este nevoie de realizarea unei analize care poate fi privită din mai multe perspective – personală, istorică, tehnică (utilizarea luminii, modificările digitale), etică, culturală, psihologică sau critică.
Ernst Gombrich vorbește în „Artă și iluzie” despre puterea semnificării deținută de o imagine dintr-o perspectivă psihologică, situată în afara esteticului. Acesta susține că o operă de artă nu reprezintă simboluri dacă nu există o acțiune de transfigurare, de interpretare a lumii.
O posibilă interpretare, „lecturare” dacă doriți, a celei mai noi murale din peisajul urban reșițean ar fi una de tipul mărturie. O mărturie a scenariului oribil prin care am trecut cu toții, reduși la tăcere și plini de neliniști: masca. În același timp, însă, am fost forțați la introspecție, acel exercițiu greu de a te uita înlăuntrul tău, la practica solidarității. În sfârșit, parcă zgomotul de fond al orașului a fost acoperit de natură, de firescul pe care l-‐am uitat. „Breathing Space” pare o invitație la contemplarea creației.
Să ne bucurăm, zic, de orașul care renaște văzând cu ochii, verde, aproape de pădure, de munți și ape, și de cadoul lui INO, artistul a cărui lucrare a ajuns în topul celei mai prestigioase publicații de streetart.
Du-te și vezi!
