Povestită de un gugulan pățit, după o întâlnire care se pare că l-a atins la corason, și-apoi la… portofel.
Astăzi am fost la cumpăraturi, după ce am pus în coș tot ce aveam nevoie, m-am îndreptat spre casă să plătesc. Așteptând la rând observ că o doamnă din fața mea se uita la mine insistent… Gândind că mă cunoaște de undeva, am întrebat-o:
– Scuze, ne cunoaștem?
– Nu, dar semeni foarte mult cu fiul meu!
Am rămas mască!
– Ok…, și am zâmbit.
– A plecat acum o lună…
Pur și simplu nu știam ce să fac sau să spun. Dar la un moment dat îmi zice:
– Știi, dacă aș fi putut, te-aș fi îmbrățișat.
M-a surprins și i-am răspuns „mulțumesc!”
Am continuat coada și, înainte de a plăti, ea cu căruciorul plin de mărfuri îmi spune:
– Îți pot cere o favoare?
M-am gândit că îmi cere bani, dar îmi spune în șoaptă:
– Poți să spui „Ciao, mama!” când plec?
Am rămas iar șocat și am spus „da”.
În timp ce pleca, i-am zis ce mi-a cerut… cu lacrimi în ochi.
Îmi vine apoi rândul, pun pe tejghea produsele, iar casiera îmi spune totalul: 950 lei.
– Cât?!?
Și-mi răspunde:
-Doamna care tocmai a plecat a spus „Plătește fiul meu tot”… (Fiu’ Ploii)
