În ultimii ani 30 de ani, mai mult decât alte țări europene, România și Bulgaria au fost martorele unui fenomen socio-economic notabil: exodul populației. Oamenii din aceste țări deplâng precaritatea vieții și lipsa de perspective, alegând exodul în căutarea unei vieți mai bune. Fuga lor dovedește că ceva este fundamental greșit în societate, în ceea ce facem noi ca membri ai acestor societăți.
Realizez acest lucru în discuția cu câțiva români, bulgari și alți lucrători în sistemul hotelier din Cipru, în cadrul unei conferințe internaționale pe tema migrației, care are loc în Larnaca. Din discuțiile cu aceștia se evidențiază problemele legate de lipsa unui echilibru între venituri și cheltuieli, condiții precare de muncă și o creștere a sentimentului de insecuritate în fața criminalității și a lipsei perspectivei.
Cei veniți în Cipru au descoperit un mediu care le-a oferit mai mult decât locuri de muncă. Aici, au găsit un echilibru între viața profesională și cea personală, simțindu-se mai siguri și mai respectați. Au fost încurajați să se adreseze sindicatelor, împotriva cărora nu se duc campanii media pentru decredibilizare, având acces la un mediu de muncă care promovează relații sănătoase și sprijin reciproc.
În contrast, în România discursul public și politic este adesea împovărat de culpabilizarea sindicatelor și a cetățenilor pentru problemele sociale și economice. Oamenii se confruntă cu salarii mici, lipsa unui echilibru între venituri și cheltuieli, precum și o lipsă a unei viziuni de ansamblu care să ofere siguranță și respect pentru toți cetățenii.
Se dovedește în acest fel că exodul populației, în general, este rezultatul unei combinații complexe de factori sociali, economici și politici. Mă gândesc că, pentru a contracara acest fenomen și pentru a îmbunătăți viața oamenilor, este nevoie de abordarea unor măsuri integrate care să vizeze îmbunătățirea condițiilor de muncă, creșterea nivelului de trai și promovarea unei culturi a respectului și a siguranței în societate.
Borislava, Ivan, Viorel, Iury, Elena sunt din estul Europei și au plecat de acasă în căutarea unei șanse de a supraviețui decent, care le fusese refuzată în țările lor. Este adevărat că multe s-au schimbat de atunci, dar cu toate acestea în rarele vizite făcute în țările lor constată că acolo nu a rămas nici brumă din bucuria ce ar trebui să ne însoțească drumul prin viață! Doar chin și frustrări.
Aici, în Cipru, lucrează foarte mult, chiar și în sărbători legale, și fac multe sacrificii. Dar pot vedea, lucrând aici, ce câștigă și își pot trăi bucuriile împreună cu familia. În Bulgaria sau în România nu au simțit niciodată acest lucru. Nu mai aveau familia aproape, în nici una din încercările lor, și nu mai aveau nici o bucurie. Și-au redescoperit familia după ce au veni aici, pentru că în mod ciudat, cu toate că lucrează mult, reușesc să stea împreună și să se asculte cum nu au făcut-o niciodată. Aici au descoperit și sindicatul, ai căror militanți merg printre ei, să-i vadă, să-i întrebe ce fac și ce ar putea face pentru ei.
Borislava spune: „Nu am dus-o rău în Bulgaria pentru că nu lucram! Dimpotrivă… lucram foarte mult în țara mea! În Cipru lucrăm chiar mai puțin, dar câștigăm mult mai mult și ne simțim respectați. Am ales Cipru, continuă ea, pentru că este un loc sigur. În Bulgaria am fost jefuită de 3 ori. Aici oamenii nu încuie ușa, doar o trag după ei. De unde această siguranță? Poate pentru ca este o țara mai mică, în care oamenii nu se ascund, se cunosc, se respectă și nu și-ar face rău unii altora… de aceea nimeni nu-și încuie mașina. Când le-am adus aici, fetele mele aveau obiceiuri foarte proaste, dar au fost ajutate, iar acum s-au adaptat. Eu nu mai tremur zilele și nopțile pentru grija lor. Deci… siguranța m-a adus aici!”
În Bulgaria, ca și în România, o completează Viorel, toate știrile încep cu accidente, crime, hoții, încât singura concluzie pe care o poți trage, ca om care vrea să trăiască, să muncească și să se bucure de munca sa, este că nu ești în locul potrivit. Iar dacă asculți 15 minute aceste știri, singura întrebare la care te poți gândi este de ce ai rămâne sau te-ai întoarce acolo. Chiar dacă nici în Cipru nu sunt salarii prea mari, în mod evident există un echilibru între cheltuieli și venituri. Și toate discuțiile pe aceasta temă pornesc de la acceptarea că acest echilibru trebuie păstrat, cu orice preț. De fapt, spiritul comunitar, a cărui prezentă doar aici am simțit-o, se bazează în primul rând pe respectarea acestui echilibru.
Discuțiile antagonice din perspectiva politică nu pun bariere între oameni! Alegerile celorlalți nu sunt judecate și nu fac oamenii să se jignească sau, și mai mult, să nu-și mai vorbească, știind că într-un fel sau altul au nevoie să lucreze împreună și să se susțină unii pe alții!, spune Viorel.
Le privesc ochii plini de energie și le ascult vocile care spun liber și foarte clar ceea ce gândesc. Le admir respectul pentru o țară mică, care a reușit să-i integreze, să le dea de lucru și să-i respecte pentru tot ceea ce fac! Apoi mă gândesc că în România discursul politic dar și cel public are ca permanent rezultat culpabilizarea românilor, care sunt puturoși și nu vor să muncească, căutându-se instrumente de coerciție ca să-i facem mai vrednici decât sunt! Dar când este vorba despre o creștere a salariului minim net cu o suma de 50-100 lei, tot mediul de afaceri național și multinațional ia foc. Pentru că, din perspectiva lor, siguranța salariaților nu este importantă!
Ei au nevoie de sclavi, nu de parteneri care să se simtă în siguranță și respectați. Acesta este modelul de management valabil în tiparul relațiilor de muncă din România și Bulgaria. Iar, în acest context, cetățenilor din cele două țări le-a mai rămas doar varianta exodului.
Și s-au tot dus… și se tot duc, luând după ei o valoare adăugată imensă, de care atât România, cât și Bulgaria se lipsesc mult prea ușor.
În mod cert, ceva este fundamental greșit în țările noastre!