Înmulțirea caselor de amanet în oraș este deja un fapt cunoscut de toată lumea. Acestea au devenit de câțiva ani încoace o portiță de împrumut în perioadele critice din viața multor reșițeni sau o nișă pentru cheltuielile neprevăzute care depășesc bugetul de moment al unora.
Astfel că, aflați de multe ori în situații de forță majoră, oamenii își amanetează bijuteriile din aur cumpărate în perioadele cu buget mai permisiv, obiecte din aur sau argint și chiar telefoane mobile.
Poveștile celor care vin să își amaneteze ce au mai de valoare sunt deseori din cele mai triste, unii dintre clienții caselor de amanet lăsându-și în fața angajaților nu doar podoabele, ci și apăsările. Motivele care îi împing pe cei mai mulți să recurgă la amanetarea bijuteriilor sunt diverse și unele chiar dramatice. Fie că rămân fără bani de mâncare, sau au nevoie de medicamente, ori chiar de tratamente costisitoare menite să le salveze viața, oamenii își dau ce au mai de valoare prin casă pentru a ieși din situații limită.
”Ce să fac? E viața grea. Nu sunt bani! Nimeni nu ar vrea să ajungă în situația de a face gesturi disperate, dar când nu mai ai bani pentru trai, nu ai de ales. Prietenii te împrumută o dată, de două ori, dar cât să mai și ceri, că e rușinos și altădată nici ei nu au. Ce să mai zic…., nu toată lumea se descurcă bine cu banii!”, a spus Dorina Vasile, o femeie trecută de 60 de ani, care trece des pragul casei de amanet.
De multe ori, unii clienți nu mai reușesc să revină să le recupereze, deși multe luni plătesc un comision de reținere pentru a nu-și pierde obiectele, amăgindu-se de la o lună la alta că vor putea să vină cu toți banii pentru a le ridica. Mai sunt și situații în care oamenii vin imediat ce au destui bani să își recupereze bijuteriile sau obiectele de la amanet, dar revin după 2-3 zile să le redepună pentru că rămân iar fără bani. Întrebați de ce le mai ridică dacă tot revin la scurt timp, aceștia lasă de înțeles că în spatele acțiunii lor stă nevoia de a se asigura că acele obiecte personale încă le aparțin, chiar dacă doar pentru câteva zile.
”Am adus verigheta și un lănțișor de aur la amanet, acum două luni, pentru că nu am avut bani. Fac un tratament și mă costă mult medicamentele. Le-am scos acum, că am avut ceva bani și am zis să le scot să nu plătesc comision prea mult, că se ia pe zile. E greu, e tare greu să îți dai lucru tău de valoare și să riști să le pierzi, dar ce să facem…!”, a afirmat Florica Bumbu, o altă clientă din Reșița. Un bătrân ne-a mărturisit că soția lui este foarte bolnavă și el a amanetat aurul cumpărat în tinerețe pentru a mege cu soția la chimioterapie.
O doamnă, trecută de a doua tinerețe susținea că de când i-a murit soțul se descurcă foarte greu doar cu pensia pe care o are. În doi era viața mai ușoară, acum, singură, e nevoită să recurgă la amanet.
De cele mai multe ori, boala, greutățile bătrâneții, problemele și neajunsurile din familiile monoparentale sunt motivele care îi împing pe oameni să intre în casele de amanet pentru un împrumut, cu riscul de a nu mai reuși să își recupereze verighetele, sau bijuteriile, multe dintre ele cu valoare sentimentală.
Poveștile sunt din cele mai tulburătoare, în spatele profitului celor care dețin aceste case de amanet aflându-se vise frânte, situații de viață copleșitoare și, în unele cazuri, o luptă zilnică cu greutățile vieții.
