Doar o iluzie

 

Pentru că văd câțiva apologeți ai piețelor nereglementate care încearcă să ne convingă că răul este generat de dorința reglementării exceselor întâlnite în relația cerere și ofertă, spun franc, apăsat și fără grijă de ceea ce ar putea interpreta unii sau alții, că mă îndoiesc de binefacerile unei economii de piață din care lipsesc instrumentele de reglementare.

 

Din cauza faptului că cele două elemente de bază ale pieței, cererea și oferta, funcționează în interiorul unor relații de putere dezechilibrate, nu mai cred în capacitatea acesteia de a se autoregla! Nereglementată, piața liberă va sfârși prin a deveni abuzivă provocând derapaje greu recuperabile pentru societate și economie.

 

Nu spun toate acestea pentru că aș fi vreun nostalgic al comunismului, ci doar pentru că am văzut cum o criză financiară provocată a pulverizat locurile de muncă, veniturile, economiile și banii de pensii pentru milioane de cetățeni ce trăiesc în lumea capitalistă! Am văzut că istoria economică este determinată mai puțin de piața liberă, ci mai mult de către politic.

 

Capitalismul american a avut pe rând în prim-plan două idealuri ce au dominat pe rând gândirea economică americană:

1. Piața liberă, despre care se credea că este capabilă să rezolve întotdeauna toate problemele și să facă posibilă creativitatea, concurența și spiritul antreprenorial;

2. Programe, precum New Deal, capabile să corecteze excesele pieței, să protejeze victimele dereglementării în economie.

Deci, două modele de abordare a aceluiași principiu capitalist numit economia de piață!

 

Un mare economist american, numit Paul Krugman (Nobel pentru economie în anul 2008), cu privire la primul ideal, spunea că „ceea ce promotorii lui numesc miracolul pieței nu este altceva decât rezultatul manipulării jocului de către cei bogați, care după revoluția industrială de la sfârșitul secolului XIX și până la Marea Depresiune au creat o Americă a lor, cu miliardari extravaganți, muncitori oprimați și lipsa oricărei preocupări pentru redistribuirea bogăției în societate”.

 

Despre cel de-al doilea ideal Krugman spunea că „a fost încarnat de politicile de reformă inaugurate de administrația Roosevelt, acestea făcând posibilă dezvoltarea clasei mijlocii în SUA, printr-o încercare de apropiere a veniturilor și a standardului de viață între diferite categorii sociale, cu impunerea unui salariu minim, a unui număr maxim de ore de muncă și taxarea consistentă a profiturilor”.

 

Acest ideal a fost subminat în mod perfid începând cu anii 60, când discursurile politice au exploatat teme neeconomice (tensiuni rasiale, homosexualitatea, avorturile, religia, securitatea națională, etc.) astfel încât cetățeanul și-a dat votul unor politicieni care, sub pretextul că-l apără de inamicii ordinii sociale a Americii (terorism, imigrație, libertinaj), i-au răpit, fără ca măcar să simtă, plasa de siguranță de sub picioare.

 

Scenariul seamănă perfect cu ceea ce se întâmplă și în zilele noastre! Doar temele exploatate sunt altele.

 

În concluzie, din punctul meu de vedere, piața liberă, fără mecanisme care să-i corecteze excesele, s-a dovedit deja a fi DOAR O ILUZIE!

 

Facebook Comments
Distribuie:

Te-ar mai putea interesa si

Cele mai citite

No Content Available