Gest de (minimă) reparație morală. Un parc din Reșița a primit numele Episcopului Martir Valeriu Frențiu

Parcul „Episcop Martir Valeriu T. Frențiu” – aceasta e noua denumire a Parcului Cărășana din Reșița, situat în apropierea casei parohiale greco-catolice, astăzi sediu al Protopopiatului Ortodox Reșița, în care s-a născut și a copilărit Valeriu Traian Frențiu, unul dintre cei șapte episcopi greco-catolici care au murit în detenție sub regimul comunist.

Schimbarea denumirii Parcului Cărășana în Parcul „Episcop Martir Valeriu T. Frențiu” a fost aprobată cu unanimitate de voturi în ședința de ieri a Consiliului Local Reșița. Proiectul de hotărâre a fost inițiat de edilul Ioan Popa, la propunerea Asociației Generale a Românilor Uniți, Greco-Catolici Reșița, în acest an în care se împlinesc 110 ani de la numirea lui Valeriu Traian Frențiu ca Episcop al Diecezei de Lugoj, 100 de ani de la numirea ca Episcop al Diecezei de Oradea Mare și 70 de ani de la moartea sa în lagărul de exterminare din Sighet, unde a fost încarcerat în 1948, după desființarea Bisericii Greco-Catolice de către regimul comunist.

„După Al Doilea Război Mondial, Biserica Greco-Catolică a fost nedreptățită. Acestei biserici i-au fost luate proprietăți, active, bunuri. La noi, la Reșița, Protopopiatul se află într-o clădire care era a lor. Personalitatea lui Valeriu Frențiu este strâns legată de Reșița unde, în vecinătatea Parcului Cărășana, a existat casa parohială unde s-a născut și a copilărit, actualul sediu al Protopopiatului Ortodox. Episcopul Valeriu Traian Frențiu este un martir. Are o biografie extraordinară, fantastică. Merită să facem această minimă corecție de ordin moral și trebuie să facem cunoscută reșițenilor personalitatea marcantă a Episcopului Valeriu Traian Frențiu”, a explicat primarul Ioan Popa. Biserica Greco-Catolică cu hramul „Învierea Domnului Isus Cristos”, construită în 1847, nu a fost nici până în prezent retrocedată, motiv pentru care Episcopia Română Unită, Greco-Catolică Lugoj a hotărât construirea unui nou lăcaș de cult în vecinătatea parcului – Biserica Martirilor şi Mărturisitorilor Bisericii Române Unite Reşiţa.

Despre Episcopul Martir Valeriu Traian Frențiu, președintele Asociației Generale a Românilor Uniți, Greco-Catolici Reșița, Bogdan Andrei Mihele, care a prezentat biografia episcopului, spune că „este unul din marii Arhierei ai Bisericii Române Unite, Greco-Catolică. Bogata sa activitate de păstor sufletesc a depășit cu mult linia unei vieți obișnuite. Cinci decenii a purtat sutana ecleziastică, indiferent de podoaba distincțiilor, cu cinste, demnitate si jertfă. Născut din familie preoțească, s-a ridicat prin propriile sale merite și s-a străduit să-și păstreze legământul de la hirotonire”.

Biografia Fericitului Traian Valeriu Frențiu, Episcop Martir

Fericitul Valeriu Traian Frențiu s-a născut la 25 aprilie 1875 în Reșița Montană într-o distinsă familie preoțească. Tatăl său, Ioachim Frențiu, născut la Ticvaniu Mare în anul 1836, a fost hirotonit preot în anul 1863, fiind numit Administrator Parohial în Valea Lungă. În anul 1865 este numit paroh al Bisericii Greco-Catolice „Învierea Domnului” din Reșița, pe care a păstorit-o 35 ani. Familia Preotului Frențiu a fost binecuvântată cu patru copii: Lucreția, Maria, Corneliu și Valeriu Traian. Fericitul Valeriu a fost botezat în Biserica Parohială din Reșița la 23 mai 1875. La vârsta de 5 ani rămâne orfan de mamă.

• A frecventat școala elementară din Reșița, ca mai apoi să studieze la Gimnaziul Superior din Blaj. A urmat studiile teologice la Seminarul Central din Budapesta.

• În 20 septembrie 1898 este hirotonit preot la Lugoj, fiind apoi trimis să studieze în continuare la Institutul Augustinaeum, unde obține în anul 1902 Doctoratul în Teologie. Întors la Lugoj, este numit vice notar consistorial, arhivar și bibliotecar, iar în 1904 este numit Protopop de Cugir și Paroh de Orăștie. În 1912 este numit Vicar Foraneu de Hațeg. În toate aceste locuri a început construcția de biserici și s-a ocupat de buna funcționare a școlilor confesionale românești. Fericitul Episcop Valeriu Traian Frențiu și-a început munca apostolică de jos, de la parohie și protopopiat, depunând multă pasiune, convingere și curaj pentru ridicarea spirituală și morală a credincioșilor încredințați. În plan spiritual vizitează parohiile, organizează misiuni populare, iar pentru preoți, organizează exerciții spirituale la Mănăstirea Prislop.

• La 4 noiembrie 1912 este numit Episcop al Diecezei Greco-Catolice de Lugoj, fiind Consacrat în Catedrala din Blaj la 14 ianuarie 1913. Dieceza de Lugoj era foarte săracă, dar Episcopul Frențiu, administrator priceput și chibzuitor, reușește să adune fonduri, pe care le îndreaptă spre susținerea școlilor. În 1913 deschide la Lugoj Seminarul Teologic, un cămin pentru ucenici și tâmplărie, în toamna anului 1914 deschide prima școala normala de fete, iar în 1916 ia ființă Școala de Ucenici industriali. În anul 1914 înființează publicația Foaia Diecezei Lugojului.

• În toamna anului 1918 are o bogată activitate cu miză națională, fiind unul din organizatorii Adunării Naționale din 3 noiembrie de la Lugoj. Aici ține o impresionantă cuvântare în care se pronunță pentru unirea Banatului cu România, pentru întemeierea Consiliilor Naționale Române și a Batalionului Românesc.

• La 1 Decembrie 1918 participă la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, ca delegat al Diecezei de Lugoj. La 7 Decembrie 1918, publică o Pastorală către cler și iubiții fii sufletești, în care îi anunță de împlinirea idealului național, pe care l-au visat moșii și strămoșii noștri. Tot prin aceasta Pastorală dispune ca la toate Sfintele Liturghii să fie pomenit Regele Ferdinand. A fost ales Membru în Marele Sfat Național Român, iar la 22 iulie 1919, întâmpină cu o însuflețitoare cuvântare Armata Română la intrarea în Lugoj.

• În 1920, Papa Benedict al XV-lea i-a acordat titlul Onorific de Asistent la Tronul Papal.

• În 1922, Preasfințitul Frențiu este transferat ca Episcop al Diecezei de Oradea Mare. Datorită posibilităților financiare ale Diecezei de Oradea, Episcopul Frențiu construiește 64 de biserici, dintre care 14 ctitorite de dânsul, deschide Școli confesionale, Academia Teologică, Seminarul. În anul în care Reșița aniversează 150 de ani de la fabricarea primei Locomotive cu Abur de pe teritoriul actual al României, nu putem ca să nu amintim că Episcopul Frențiu a inițiat construirea liniei ferate înguste la Stațiunea Stâna de Vale, Valea Iadului și Beiuș. În stațiunea Stâna de Vale creează și pune la dispoziția Universității din Cluj o Grădină Botanică subalpină. La Beiuș construiește ateliere pentru exploatarea lemnului, păstrăvărie, sanatoriu pentru preoții bolnavi. La Holod construiește o moară care producea energie electrică pentru localitățile din jur.

• În 1927 este distins de Papa Pius al XI-lea cu Paliul Arhiepiscopal.

• În 1934, Guvernul României l-a decorat cu distincția de Mare Ofițer al Ordinului Coroana României.

• La 30 august 1940, pentru că s-a opus public horthystilor și nu a fost prezent la intrarea regentului Horthy în oraș, este expulzat din Oradea de către Guvernul Maghiar, stabilindu-se la Beiuș.

• Odată cu moartea Mitropolitului Alexandru Nicolescu, este numit Administrator Apostolic al Mitropoliei Blajului, până în 1947, când se reîntoarce la Oradea.

• La 16 august 1948, cu ocazia aniversarii a 50 ani de Preoție, Papa Pius al XII-lea îi trimite un mesaj de felicitare scris cu mâna proprie, la care Episcopul Frențiu nu mai apucă să răspundă, din cauza arestării.

La 28 octombrie 1948, orele 1 noaptea, este luat din sediul Episcopal de către agenții securității spunându-i că este așteptat în audiență la Ministrul Cultelor. Înalt Preasfinția Sa a cerut să poată celebra Sfânta Liturghie, apoi va merge unde vor dori dânșii, lucru care i-a fost aprobat. A fost dus la București alături de întreaga Ierarhie a Bisericii Unite și închis într-o celulă a Ministerului de Interne. A urmat periplul prin Mănăstirile Ortodoxe Dragoslavele și Căldărușani, transformate în lagăre pentru episcopii greco-catolici.

În 1950 este dus la Penitenciarul din Sighet, unul din locurile în care a fost exterminată elita românească. Aici este încarcerat în celula 48, împreună cu trei colegi episcopi și opt preoți. Fericitul Cardinal Iuliu Hossu ne spune în memoriile sale despre pătimirea la Sighet a Fericitului Episcop Valeriu Traian Frențiu: „ÎPSS Valeriu Traian Frențiu suporta toate neajunsurile, toate greutățile cu eroică răbdare, nici când nu s-a auzit un cuvânt de tânguire. Dacă îl întrebam: «Te doare ceva? », răspundea totdeuna liniștit: «Pentru aceea suntem aici, să suferim!»”. Una dintre cele mai emoționante descrieri ne-a fost lăsată de Nicolae Carandino, fruntaș țărănist și director al ziarului Dreptatea: „Când ieșeau la plimbare, toți bătrâni sau îmbătrâniți înainte de vreme, toți cocârjați, aveau în frunte și la oarecare distanță pe Frențiu. Totul era la el impresionant: barba albă, figura, mersul. Deși mic de statură, părea grandios. Nu pot fi bănuit de părtinire fideistă; n-am avut niciodată sentiment religios. Am fost in schimb totdeuna sensibil la măreție. Și niciodată nu am avut mai puternic șocul suprafirescului, decât privind la șirul de moșnegi târșâiți pe care Dumnezeu sau Moise, sau cine știe ce profet, îi luase sub înaltă Sa conducere. Îmbrăcați în haine de ocnași, martiri ai credinței lor, toți acești bătrâni nu păcătuiseră decât prin omenie. Mare vină omenia în asemenea vreme, dar mari și aceia care nu se ostenesc să o apere. Mă uitam printre zăbrele și lăcrimam fără voie la acest spectacol dantesc. Și mă gândeam dacă alți ochi decât ai mei l-au înregistrat și dacă se vor afla mai târziu pene care să-l descrie. Am aflat peste câtva timp că Frențiu a murit în celulă în urma unui atac de inimă. Locul lui în frunte l-a luat Hossu. Apoi Episcopii au dispărut, unii tot în moarte, alții pe la alte lagăre sau închisori”.

Din cauza regimului sever de exterminare, Episcopul Frențiu se îmbolnăvește grav. Vineri, 11 iulie 1952, se spovedește și primește dezlegarea din mâinile Episcopului Hossu. Acesta relatează în memoriile sale că: „între orele 5 și 6 a început sa respire tot mai adânc și iarăși mai potolit, apoi iarăși mai adânc. Atunci am observat că aceasta este stingerea; m-am întors spre Frați și ne-am așezat cu toții în genunchi în rugăciune. Am făcut prohodul pentru iubitul nostru frate, apoi am chemat gardianul de serviciu. Episcopul Frențiu a fost dus noaptea și înmormântat fără sicriu într-un mormânt necunoscut în Cimitirul Săracilor”.

La solicitarea Asociației Generale a Românilor Uniți Reșița, Fericitul Valeriu Traian Frențiu a primit Post-mortem titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Reșița, în 2011, și al județului Caraș-Severin, în 2019.

Pe 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj, Papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie și Beatificarea celor șapte episcopi greco-catolici martiri – Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu – pentru sacrificiul lor pentru credință în perioada regimului comunist.