Scriu acest articol ca sindicalist, nu ca tehnocrat și nici ca avocat al guvernului. Scriu pentru că în ultimele luni au apărut pe rețelele de socializare tot felul de „analize” care pretind că statul român ar avea un excedent de peste un miliard de lei lunar în bugetul de pensii – dar că preferă să-l fure, în loc să-l dea pensionarilor. E o manipulare periculoasă. Cifrele sunt reale, dar scoase din context și răstălmăcite pentru a fi folosite într-un scop greșit.
Încerc o abordare onestă a subiectului, cu mențiunea că datele folosite provin din surse oficiale ale statului român. Restul este aritmetică – dar și logică elementară. Nu vreau însă să se înțeleagă că, prin această analiză, aș justifica politica guvernului. Dimpotrivă. Ca lider sindical, sunt printre cei care trag primul semnal de alarmă atunci când drepturile lucrătorilor sau ale pensionarilor sunt ignorate, încălcate sau sacrificate în numele așa-zisei „discipline bugetare”. Dar nu putem construi o revoltă socială sănătoasă pe baza unor minciuni și cifre trunchiate. Adevărul este oricum suficient de dureros. Și trebuie spus exact așa cum este.
Trăim astăzi consecințele a peste 35 de ani de alegeri greșite, făcute de guverne care au tratat administrația ca pe un bun personal și bugetul ca pe o pradă de război. Sunt 35 de ani de lipsă de responsabilitate guvernamentală, de promisiuni fără acoperire, de bâlbe legislative și de reforme abandonate. Iar în centrul acestui eșec nu se află cetățeanul, ci o clasă politică ce a guvernat după bunul plac, nu după interesul public.
România are, într-adevăr, un deficit bugetar serios, iar bugetul public e dezechilibrat. Dar asta nu înseamnă că sistemul de pensii ar fi, în sine, profitabil. Să explicăm simplu:
Se spune că avem 6 milioane de angajați care plătesc 25% CAS dintr-un salariu brut de 9.200 lei. Ar însemna 13,8 miliarde lei pe lună. Iar cum statul plătește doar 12,97 miliarde pentru pensii, de ce mai cere CASS de la pensionari? De ce nu mărește pensiile cu 7%?
Pentru că aceste calcule sunt eronate.
În realitate, salariul mediu brut de 9.200 lei este o medie statistică, nu o sumă aplicabilă uniform tuturor. Chiar dacă luăm această valoare ca reper, trebuie să ținem cont că nu toți cei 6 milioane de angajați contribuie în mod real și constant. Există evaziune fiscală, muncă nedeclarată, contracte part-time formale care ascund norme întregi de muncă. Mai mult, bugetul de pensii nu acoperă doar pensiile pentru limită de vârstă, ci și:
- pensii speciale (militari, magistrați, diplomați);
- pensii de invaliditate, de urmaș, anticipate;
- contribuțiile virate către Pilonul II.
Așadar, chiar dacă aparent se încasează mai mult decât se plătește, în realitate, fondul de pensii este dezechilibrat și are nevoie de completare din bugetul de stat, an de an.
Pensia specială vs. pensia de rând: lupta falsă între săraci
E ușor de înțeles de ce pensiile speciale generează revoltă. Un magistrat pensionar primește peste 25.000 lei pe lună, în timp ce un om care a muncit în producție ia 2.000. Dar dacă, prin absurd, am tăia toate pensiile magistraților și am redistribui banii, fiecare pensionar ar primi… 27 de lei în plus.
Atât. 27 de lei.
Pensiile speciale sunt, da, o nedreptate simbolică, dar nu sunt cauza colapsului bugetar. Iar adevăratul pericol e altul: că suntem împinși să ne urâm unii pe alții. Angajații pe pensionari. Pensionarii între ei. Bugetarii contra privaților. E o manipulare veche și perfidă, care ne dezarmează și ne transformă în spectatori.
Da, impozitarea pensiilor e nedreaptă.
Dar nu putem construi adevărul pe minciuni. CASS-ul de 10% aplicat pensionarilor peste un anumit prag este, în opinia mea, o măsură cinică. E o insultă pentru o viață de muncă. Să iei taxe de la un pensionar și să nu-i oferi nici servicii medicale decente e mai mult decât o greșeală – e lipsă de respect.
Dar asta nu înseamnă că putem construi o întreagă narațiune falsă despre un buget de pensii „plin de bani”. E nevoie de onestitate chiar și în revoltă. Dacă nu ne bazăm pe adevăr, nu avem cum să câștigăm niciun drept.
Guvernul risipește.
Guvernul prioritizează greșit. Guvernul tace când ar trebui să dea explicații
Asta e marea problemă. Nu „matematica bugetului de pensii”. Ci politica publică dezastruoasă. Guvernul alege să investească în:
- consultanțe de zeci de milioane;
- achiziții netransparente de armament;
- ajutoare externe fără explicație publică;
- sinecuri și funcții călduțe pentru clientela politică.
În același timp, sistemul de pensii rămâne la limita subzistenței. Și, culmea, tocmai pensionarii sunt taxați suplimentar, ca și cum ei ar fi vinovații.
Concluzie: Nu ne putem permite luxul de a fi mințiți frumos
Sistemul public de pensii din România nu are excedent. Dar nici nu e de vină pensionarul. Nici profesorul. Nici muncitorul. Nici cel care a cotizat 35 de ani și acum trăiește cu grija facturilor.
Adevăratul vinovat este statul român, care nu știe, sau nu vrea, să stabilească priorități. Care nu dă socoteală. Care umilește și taxează exact pe cei ce au construit această țară cu mâinile lor.
Acest haos bugetar nu e o greșeală de moment, ci rezultatul direct al celor 35 de ani de iresponsabilitate politică. 35 de ani de reforme făcute pe genunchi, de planuri abandonate, de privilegii păstrate pentru „ai noștri” și austeritate impusă celor care duc greul. Ceea ce trăim acum nu e doar sărăcie – e efectul acumulat al guvernării după bunul plac, nu după lege și echitate.
Nu avem nevoie de manipulări virale. Avem nevoie de dreptate socială, de solidaritate reală și de respect. Și de guverne responsabile, care să răspundă pentru alegerile sale, nu de o societate care își varsă frustrările în direcția greșită.
Sursă foto: fanatik.ro
