Sub acest titlu a postat un text azi, 22 decembrie 2019, pe pagina sa de Facebook, Ileana Cristina Rotaru (foto), conf. univ. dr. la Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științele Comunicării, Universitatea de Vest Timișoara. La 30 de ani de la Revoluția din Decembrie, Rotaru vorbește așa cum nu a făcut-o nimeni până acum despre așa-zisa presă liberă din Caraș-Severin. Redăm mai jos textul integral, pentru că adevărul, oricât de tare doare, trebuie aflat de cât mai multă lume.
De ceva vreme mă tot bântuie un subiect despre presa caraș-severineană. Mi l-am intitulat „2 păduchi și-un frunzăverde”… În ultima perioada (din 2016 până în prezent) am încercat să nu mă mai implic decât în limita bunului simț și a necesităților urgente (de exemplu, proteste ale jurnaliștilor cărășeni față de procese intentate de terți, reprezentări în instanțe pentru apărarea libertății de exprimare a… presei!).
M-am mutat în Caraș-Severin în 2003, din dragoste, din farmecul pe care muntele și orașul ăsta industrial (din care cei mai mulți nu știau cum să fugă) mi l-au trezit în firea mea de bucureșteancă neaoșă, copilărită și școlită în mirajul marei capitale. Am ales Reșița, dar nu la vârsta și inocența la care să accept orice. Acum 17 ani, am cunoscut și știam (nu doar din cărțile de absolventă de SNSPA) despre legăturile și inferențele politicului în viața de zi cu zi. Am participat la o ședință ordinară la Camera de Comerț unde mi-a fost dat să văd cu ochii mei măreția Ayatolahului. Naivitatea mea… de nedescris. Veneam în Reșița din calitare de consilier al unui deputat. La acea etnie, adesea blamată și înjurată, nu văzusem în cei 25 de existență (plus 5 de angajare efectivă) asemenea aservire. Mi s-a explicat… „nimic nu mișcă fără”. Eram praospăt absolventă, cu o ultimă lucrare de licență de pregătit… mă gândisem la Violența simbolică a relațiilor de partid în filiale… Așa-zisa putere a frunzăverdismului mi se părea hilară, ireală și de neconceput! Eu, care participasem și organizasem proteste ale studenților împotriva extremismului…
Nici la etnia romilor nu văzusem asemenea relații de subordonare și putere absolută! Am spus asta atunci… a rămas undeva în străfundurile mele… a răbufinit mai târziu, se verifică acum!
În calitate de elev silitor, de angajată a Universității Eftimie Murgu (inițial ca secretară pentru că mintea mea naivă nu înțelesese apropourile dlui Decan Zaberca de a o suna pe „mătușa” Andronescu pentru a-mi scoate un post de preparator la concurs; nici mai târziu nu am „înțeles” bilețelele din ușă ale dlui prorector Spătaru; și nici purtarea „ireproșabilă” a dnei prorector Frunzăverde când îmi explica ce înseamnă puterea și relațiile soțului în materie de proiecte europene (IPA) și multe altele…). Nu am avut nici o problemă cu alegerea domniei sale ca rector (mi se explicase că decât un obsedat sexual, mai bine dânsa!), cu întreaga echipă mamagerială de succes! S-a văzut cât de succes a fost și este în continuare (Universitatea din Reșița – exemplu de faliment universitar, măcinată de scandaluri de nedescris, de fapte ascunse și acoperite în bună înțelegere cu autoritățile locale!).
Acum 30 de ani, vedeam morții întinși pe caldarâm la Orizont (așa-zișii teroriști), umblam prin Ghencea militar cu soldații și le arătam de unde vedeam noaptea că se trăgea în Minister și spre Anti-aeriană!
Până astăzi… ca acum 4 ani! Când un fapt nesemnificativ m-a determinat să mă răzvrătesc!!!! Cum e posibil, stimații mei colegi de breaslă în științele comunicării (jurnaliști de Caraș-Severin), să obțineți finanțare și să sărbătoriți festivist 30 de ani de presă liberă cărășană???? CUM??? Astăzi, un coleg din presa scrisă a fost omis… intenționat sau nu dintr-o așa-zisă lucrare publicistică! Săptămâna trecută, unui alt coleg i-a fost închisă ediția online a ziarului… (din motive mai mult sau mai puțin tehnice… doar o singură altă publicație online i-a sărit în ajutor din Caraș!). Alți colegi de breaslă se zbat pentru traiul de zi cu zi, aleargă după contracte și după venituri asiguratorii ale traiului de zi cu zi, caută subvenții sau contracte pentru salarii asemeni oricărei firme sau companii private! Din astfel de situații, unii fac compromisuri! Unii regretă și recunosc asta, alții nu!!! Unde este puterea celei de a patra puteri în stat?! Unde este libertatea pentru care acei români au fost uciși acum 30 de ani? Unde sunt valorile breslei? Unde este atitudinea?
Alții, din posturi călduțe de purtători de cuvânt sau de angajați din diferite structuri ale statului, duc o viață efemeră de stabilitate! Și organizează evenimente și ne arată cât de liberi și frumoși suntem!
Presa locală nu este liberă și libertatea de exprimare este evident îngrădită de natura financiară. Acum 4 ani, în jurul meu au fost câțiva… printre ei Eugen Cotarcea, Victor Nafiru… care au înțeles că există și cauze pentru care merită să scrii! Au venit și alții alături de mine atunci, cărora le mulțumesc pentru că mi-au demonstrat că indiferent de cei 2 păduchi, epoca servilismului față de puterea absolută trebuie să înceteze! Din păcate, astăzi am observat că democrația aia e încă fragedă, că puterea presei este fragilă și că interesele de clasă/ de conjunctură sunt perfide și actuale.
În Caraș-Severin, am sperat că epoca frunzăverde a murit odată cu persoana fizică. Înmormântarea sa mi-a demostrat că nu. Încă o dată, manifestările festiviste și scabroase în instituții fantomă îmi dovedesc că atâta timp cât mai există „foame” și „datorii” ale nomenclaturiștilor și ale „securiștilor de conjunctură”, județul acesta este sortit eșecului asemeni acestei țări, iar luptele unor inconștienți vor rămâne zgâriate pe wallurile de pe social media așa cum numele celor de la Revoluție atârnă pe plăci de marmură prin Piețe centrale! Nu vrem lumânări, vrem lumină!
Sper doar în puterea celor tineri cărora nu le este ușor să le spui să își țină gura conform meniului celebru de Caraș-Severin „Înghite și taci!”.
Da, deci astăzi … #presaliberă, #revoluție, #libertate!
Ileana Cristina Rotaru
