Patrimoniul industrial, un domeniu mai puțin cunoscut publicului larg, dar nu lipsit de însemnătate, este constituit din mărturiile culturii industriale care au semnificație istorică tehnologică, socială, arhitecturală și științifică. Aceste mărturii pot fi: clădiri, mașini și instalații, laboratoare, mori și fabrici, mine și situri pentru procesare și rafinare, depozite, locuri în care energia este generată, distribuită și folosită, structură și infrastructură de transport, precum și locuri folosite pentru activități sociale legate de industrie, cum ar fi locuințe, lăcașuri de cult, clădiri pentru educație.
În Carta Patrimoniului Industrial, elaborată de Consiliul Internațional pentru Monumente și Situri, patrimonial industrial este definit ca fiind mărturia activităților care au avut consecințe istorice profunde, permițând reconstituirea vieții de zi cu zi a oamenilor, și care dau un important simț al identității. Carta Patrimoniului Industrial se referă și la importanța inventarierii și cercetării acestui patrimoniu.
În România, în anul 2008, a fost adoptată o lege privind regimul juridic al patrimoniului tehnic și industrial care îl definește și protejează. Obiectivele protejate sunt înscrise într-o Listă a Monumentelor Istorice, care are însă multe scăpări deoarece numeroase obiective industriale valoroase nu apar în această listă.
Semeringul Bănățean
Importanță economică
- Revitalizarea din punct de vedere economic și social a Banatului Montan, și mai ales a zonei Oravița-Anina, este o necesitate evidentă pentru administrația județeană. Ea depășește însă cu mult interesul acesteia deoarece valorile de patrimoniu cultural ale zonei privesc în mod direct întreaga țară.
- Dezvoltarea durabilă a localităților Anina și Oravița, implicit a unei zone mai întinse a Banatului Montan, este posibilă prin valorificarea potențialului natural însemnat reprezentat prin suprafețe mari de arii protejate și obiective turistice unice în țară și în Europa, unul dintre acestea fiind și calea ferată Oravița-Anina.
- Prioritățile din domeniul istoriei industriale, ale istoriei culturale, ale dezvoltării societății moderne în România constituie pentru Banatul Montan avantaje pe care alte zone ale țării nu le au. Dacă la acestea se adaugă varietatea și frumusețea formelor de relief, diversitatea etnică și etnografică avem un tablou mai complex al atuurilor cu care această zonă se poate salva.
- Menținerea în funcțiune, ba mai mult, reabilitarea căii ferate istorice Oravița-Anina este un obiectiv esențial pentru dezvoltarea întregii zone a Banatului Montan. Toate aspectele tehnice nu pot fi tratate decât de specialiști. Doar în cazul în care CFR nu mai este interesată de această cale ferată, se pune problema administrării ei pe plan local.
Argumente în favoarea reabilitării Semeringului Bănățean
a) Aparține valorilor epocii industriale a Europei secolului al XIX-lea;
b) Este una din cele patru căi ferate montane din Europa secolului al XIX-lea, cea mai apropiată, cronologic și sub aspect tehnic, artă inginerească și arhitectură de Semmeringul austriac (inaugurat în 1854, 41,7 km, declivitate 25 0/00 – patrimoniu UNESCO) și întrunește condiții similare acestuia în ceea ce privește:
- proiectul de „armonizare” a intervenției umane în peisajul natural inițial;
- dificultatea și calitatea arhitectural-inginerească a proiectului;
- tehnologia de construcție;
- inventivitatea tehnologică de fabricație a locomotivelor și vagoanelor pentru acest tronson de cale ferată;
- dificultatea de manevrare a garniturilor de tren; servitutea inițială (transport) și cea dobândită pe parcurs (cale ferată mixtă, transport marfă și transport călători);
Despre Semmering-ul austriac se spune că „Încă din vremea construcției sale, această primă cale ferată montană din lume a fost considerată ca o combinație armonioasă dintre tehnologie și natură precum și o capodoperă tehnică a ingineriei de atunci, deoarece această primă cale ferată normală montană s-a armonizat foarte bine cu peisajul montan înalt. De asemenea, în timpul construcției, s-a călcat pe un teren necunoscut în numeroase domenii, promovându-se astfel la nivel mondial construcția de tuneluri și trasee ferate montane bogate în poduri. După ea au fost denumite anumite căi ferate asemănătoare, precum Semmering-ul saxon (calea ferată Windberg şi cea din Sebniztal, Saxonia, Germania), Semmering-ul Teplitzer în Boemia, Cehia și Semmering-ul bănăţean Oraviţa-Anina, România”. (dr. Helga Kosta, Austria)
c) A fost realizată în cadrul programului Curții de Austria, inițiat în 1846, de configurare a rețelei de transport feroviar la granița de sud-est a Imperiului (rețeaua Dunăreană); actuala construcție a fost precedată de proiectul (și construcția parțială) unui tronson Oravița-Steierdorf de cale ferată cu tracțiune hipo, abandonat odată cu proiectarea tronsonului Oravița-Lișava-Anina cu tracțiune integral mecanică (1854); a fost considerată drept mijlocul cel mai economic de transport a materiilor prime (cărbune, lemn, fier) de la punctele de exploatare (zona Anina), la punctul de îmbarcare (Baziaș) și transport fluvial spre Viena;
d) Este prima cale ferată montană cu ecartament normal din sud-estul Europei și justifică eventuale demersuri pentru introducerea acesteia în Traseul european al patrimoniului industrial (ERIH), o rețea (traseu tematic) a celor mai importante situri de arheologie industrială din Europa, sau clasarea în rândul obiectivelor ce fac parte din patrimoniu UNESCO (proiectele pot fi inițiate și susținute de Direcția Județeană pentru Cultură, Caraș-Severin)
e) Poate asigura transportul feroviar (marfă/persoane), mai cu seamă în perspectiva reconsiderării fiabilității transportului feroviar nepoluant în Europa de astăzi și de mâine, ca legătură între punctul montan Anina și punctul de șes Iam (pe teritoriul României, cu perspective de reconstrucție a legăturii Iam-Jasenova, Republica Serbia);
f) Este parte a unui peisaj cultural, conform legislației europene în domeniu (are o valoare financiară în sine, asupra căreia este de dorit să se solicite expertiza europeană care a determinat astfel de valori pe continent [introduse în valoarea financiar-economică locală și/sau zonală]);
g) În condiții de funcționare normală, întreținerea tronsonului este mai puțin costisitoare decât întreținerea (respectiv, modernizarea) legăturii rutiere Oravița-Marila-Anina (DN57B);
j) În condiții de exploatare turistică, se încadrează și poate fi promovată ca și cale de acces în zona cu obiectivul de importanță mondială (Peștera cu oase – unde au fost identificate rămășițele osteologice ale primului om european), precum și a obiectivului de importanță europeană (Rezervația mulinologică Valea Rudăriei), la care se adaugă elementele particulare de peisaj natural (Carstul bănățean, Cascada Bigăr ş.a.)
k) A fost inclusă în propunerile privind STRATEGIA EUROPEANĂ A DUNĂRII, elaborate de către Direcția pentru Cultură și Patrimoniul Național Caraș-Severin (2009) și însușite ca atare la nivelul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național (cu denumirile de la data respectivă) – pentru detalii, vezi site-ul Direcției de Cultură Caraș-Severin (denumirea actuală): www.caras-severin.djc.ro
Aspecte juridice
Sub aspect juridic, din perspectiva patrimoniului industrial, la acest moment calea ferata Anina-Oravița:
– este „cap de serie” pentru construcții similare din același teritoriu (respectiv, din sud-estul Europei); întrunește toate condițiile de clasare în categoria A (conform normelor europene de clasare pentru patrimoniul tehnic şi industrial); este clasată în Lista monumentelor istorice (CS – II-a-A-10949.02), în cadrul SITULUI „Calea ferată Baziaș-Oravița-Anina, cod CS-II-a-A-10949)
– intră sub protecția Legii nr. 422/ 2001 republicată, privind protejarea monumentelor istorice
– intră sub protecția Legii nr. 6/ 2008 privind regimul juridic al patrimoniului tehnic și industrial
– conform prevederilor legale, pentru tronsonul Oravița-Anina, Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Național a județului Caraș-Severin a întocmit și înmânat Regionalei (Sucursalei) SNCFR Timișoara Obligația de folosință a monumentului istoric (documentul a fost întocmit în trei exemplare, din care unul se păstrează în Arhiva Direcției de Cultură Caraș-Severin; documentul a fost emis, înmânat și semnat de cele două părți în anul 2006)
Decizii ce trebuie luate în vederea reabilitării și funcționării
- Tronsonul de cale ferată nu necesită lucrări de reabilitare majoră, ci doar întreținere și reparații curente (inclusiv sub aspectul asigurării scurgerii/ evacuării apelor pluviale – la nivelul tunelurilor în primul rând)
- Necesită operațiuni de restaurare (în sensul specializat al termenului), cu prioritate, stațiile de cale ferată Anina şi Gîrliște, Depoul Oravița;
- Necesită operațiuni de cosmetizare a zonelor de garare/ triaj (stațiile Anina și, parțial, Oravița)
- Întregul tronson necesită amenajarea de locuri de popas și vizitare (inclusiv pentru turismul fotografic/shoting turism), amenajarea de spații cu servicii publice în stațiile principale și sau (fostele) cantoane (inclusiv servicii sanitare și de comunicare tip Internet);
- Stațiile Oravița și Anina necesită amenajarea punctelor de informare turistică rapidă și eficientă (tip „chioșc”), reabilitarea zonei de protecție a lor (conform prevederilor Legii nr. 422/2001), constituirea de puncte de atracție strict locale, în cadrul acestor zone și în imediata lor apropiere, cu activitate continuă (gen: mini târguri cu bunuri și produse tradiționale; stagiuni de muzică de fanfară, teatru stradal, alte evenimente de cultură urban şi cultură rurală etc.)
Sarcina reabilitării și administrării
Legea nr. 422/ 2001, art. 4, precizează următoarele:
Alin.(1) – Monumentele istorice aparțin fie domeniului public sau privat al statului, al județelor, orașelor sau comunelor, fie sunt proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice.
Alin.(2) – Monumentele istorice proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile; aceste monumente istorice pot fi date în administrare instituțiilor publice, pot fi concesionate sau date în folosință gratuit, instituțiilor de utilitate publică sau închiriate, în condițiile legii, cu avizul Ministerului Culturii și Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor.
Alin. (3) – Monumentele istorice aparținând domeniului privat pot face obiectul circuitului civil în condițiile stabilite prin prezenta lege.
În contextul acestei legi, rezultă ca trebuie stabilit:
– cine este proprietarul de drept al acestui tronson?
Având în vedere calitatea de monument istoric, calea ferată Oravița-Anina NU poate face obiectul clasării în categoria „tronsoane neinteroperabile”, cu toate consecințele ce derivă din aceasta, decât dacă există vreun acord al Ministrului Culturii în acest sens (sau alt tip de document emis de Ministerul Culturii în mod special pentru astfel de tronsoane-monument istoric);
Se consideră oportună utilizarea prevederilor acestei legi în demersurile privind destinul tronsonului Oravița-Anina;
a) – dacă monumentul este proprietate publică (aparține domeniului public), atunci el se supune EXCLUSIV prevederilor Art. 4 (2) din Legea 422/2001 și, ca atare, STATULUI îi revine sarcina reabilitării (restaurării) și, respectiv, administrării lui.
b) – dacă monumentul aparține domeniului privat al statului, el se supune prevederilor Art. 4 (3).
În condițiile în care problema „închirierii” tronsoanelor neinteroperabile a făcut obiectul unei Hotărâri de Guvern (HG 27/28.01.2005 – „Hotărâre pentru aprobarea condițiilor de închiriere de către Compania Națională de Cai Ferate „CFR” – S.A. a unor părți din infrastructura feroviară neinteroperabilă, precum și de gestionare a acestora”, cu modificările ulterioare), este logică afirmația că STATUL este proprietarul monumentului, ceea ce poate conduce la aplicarea corectă a prevederilor Art 4 (2) mai sus menționat, în variantele:
- la acest moment, monumentul este dat în administrarea Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR” SA (ca instituție publică).
Rezultă: Compania Naţională de Căi Ferate „CFR” SA nu poate, în condițiile Legii 422/2001, proceda la alte operațiuni (concesionare/închiriere/dare în folosință gratuită), întrucât aceste operațiuni le poate iniția numai proprietarul (Statul).
- dacă respectiva companie NU mai poate administra tronsonul, se poate proceda la aplicarea prevederii privind concesionarea/darea în folosință gratuit către instituții de utilitate publică prin inițierea unei (alte) Hotărâri de Guvern conformă respectivelor prevederi.
În acest context apar întrebările:
– Există în județul Caraș-Severin vreo instituție de utilitate publică pentru care să se aplice prevederile anterior menționate?
– Se poate constitui o astfel de instituție, la rigoare?
Dacă DA, atunci demersurile pot porni de la acest suport legal pentru inițierea unei HG în favoarea respectivei instituții (prevederile privind calitatea profesională de a administra /utiliza un tronson de cale ferată fiind imperative trebuie analizat raportul între o eventuală concesiune/ dare în folosință gratuită către o instituție de utilitate publică fără calitatea profesională de „operator” căi ferate și dreptul ulterior al acestei instituții de a se asocia cu un operator în domeniu)
Dacă NU, se poate proceda la:
- identificarea unei astfel de instituții din țară și/sau din Uniunea Europeană, care ar putea deveni beneficiar al concesiunii sau al dării în folosință gratuită.
- inițierea unei HG privind închirierea tronsonului în condițiile Legii nr. 422/ 2001.
Toate demersurile TREBUIE să aibă în vedere și unități din UNIUNEA EUROPEANĂ, care ar putea fi interesate de acest tronson și, evident, ar avea capacitatea financiară de a-l administra (cu o strictă respectare a Legii 422/2001). Ca atare, orice HG inițiată TREBUIE să prevadă această deschidere, ca soluție în raport cu incapacitatea proprietarului (şi administratorului) actual(i) de a răspunde financiar și logistic necesităților și perspectivelor căii ferate Oravița-Anina.
În vederea alegerii soluțiilor celor mai potrivite trebuie luate în considerare și următoarele aspecte
- Recomandarea (90)20 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei. referitoare la protecția și conservarea patrimoniului tehnic, industrial și al lucrărilor de artă în Europa arată că “Scopul (politicilor de protecție) este de a lua în considerare nu doar clădirile, monumentele tehnicii, siturile și obiectele, dar și ambientul acestora, corpusul de cunoștințe, tehnici și moduri de viață”
- Articolul 167 din TFUE, care prevede detalii privind acțiunea Uniunii în domeniul culturii: Uniunea trebuie să contribuie la înflorirea culturilor statelor membre, respectând diversitatea națională și regională și punând în evidență moștenirea culturală comună.
- European Route of Industrial Heritage (ERIH) (Ruta europeană a patrimoniului industrial)
Ruta europeană a patrimoniului industrial (ERIH)
Avându-se în vedere experiențele deja consacrate la nivel european, ne putem gândi la efectuarea unor demersuri care să facă posibilă transformarea Semeringului Bănățean într-un punct de ancorare pe traseul european al patrimoniului industrial (ERIH), care promovează muzeizarea istoriei industriale în scopuri educaționale și turistice pe regiuni, orașe și teritorii.
În 2010 traseul conținea 850 de situri, care includeau monumente din aproape toate sectoarele industriale și tehnologice de pe teritoriul a 32 de țări europene.
Puncte de ancorare
Traseul principal ideal este reprezentat de așa-numitele puncte de ancorare (ERIH Anchor Point).
Acestea sunt situri de arheologie industrială care, din punct de vedere istoric, sunt cele mai importante și mai atractive pentru vizitatori. Pentru început traseul a implicat Marea Britanie, Olanda, Belgia, Luxemburg, Franța și Germania. În Italia, în acest moment, există doar două puncte de ancorare: cel al Muzeului Cărbunelui Carbonia și situl de la Prato al fostei Cimatoria Campolmi, care găzduiește acum Muzeul de Textile din Prato și Biblioteca Lazzerini.
În România… NIMIC!
Acceptarea ca ERIH Anchor Point este un sigiliu de calitate și, în același timp, o promisiune de calitate pentru vizitatori.
Temele căilor europene
Douăsprezece trasee tematice europene evidențiază diversitatea peisajelor industriale din mare parte din Europa și rădăcinile comune ale istoriei industriale:
- Mine: Comorile pământului
- Fier și oțel: Strălucirea furnalelor
- Țesături: De la fibră la fabrică
- Producție: Produse pentru lume
- Energie: Ce ne face să plecăm
- Transporturi și comunicații: urmele revoluției industriale
- Apă: aur albastru
- Sare: aur alb
- Hârtie
- Construcții și arhitectură
- Servicii și industria de agrement
- Peisaje industrial
Puncte de ancorare. Etapele moștenirii industriale europene
Numele spune totul. Există o mulțime de caracteristici ancorate aici. În primul rând cadrul general. Punctele de ancorare ilustrează gama completă a istoriei industriale europene. După aceea, le spun turiștilor ce pot vedea la nivel local. Vizitatorii de toate vârstele își pot retrăi moștenirea industrială sub formă de tururi ghidate atractive, prezentări multimedia și evenimente speciale remarcabile.
Puncte de ancorare. Etapele patrimoniului industrial European
Ruta principală virtuală ERIH constă din așa-numitele puncte de ancorare. Numele spune totul. Există o mulțime de caracteristici ancorate aici. În primul rând cadrul general. Punctele de ancorare ilustrează gama completă a istoriei industriale europene. După aceea, le spun turiștilor ce pot vedea la nivel local. Vizitatorii de toate vârstele își pot retrăi moștenirea industrială sub formă de tururi ghidate atractive, prezentări multimedia și evenimente speciale remarcabile. Nu în ultimul rând, toate punctele de ancorare sunt simultan puncte de plecare pentru o varietate de rute regionale.
Criterii de selecție
Punctele de ancorare trebuie să îndeplinească criteriile de calitate și de selecție definite în planul general ERIH. Criteriile constau din puncte diferite. Din cauza specialităților naționale și din alte motive, ERIH este conștientă de faptul că nu neapărat toate aceste puncte trebuie îndeplinite în totalitate, dar cu cât sunt îndeplinite mai multe criterii, cu atât este mai bine.
Punctul de ancorare ideal
Este un sit autentic cu valoare simbolică și importanță (în mod ideal națională) pentru istoria industrială a Europei. Dacă site-ul nu se află într-o clădire istorică (de exemplu într-o clădire nouă a unui muzeu), atractivitatea și calitatea experienței, conținutului și prezentării sunt decisive și
- povestește istoria cu interpretare și expoziții imaginative,
- oferă vizitatorilor săi atractive până la – facilități de întâlnire
- își folosește împrejurimile pentru expoziții, evenimente culturale și alte atracții
- îndeplinește așteptările vizitatorilor cu privire la o infrastructură și servicii turistice actualizate. Procedura de selectie.
Doar membrii asociației ERIH pot fi acceptați și prezentați ca punct de ancorare. Decizia dacă un site este acceptat ca punct de ancorare și marcat corespunzător este luată de consiliul de administrație ERIH pe următoarea bază:
- informații furnizate de solicitant
- raportul unui membru al consiliului despre o vizită pe site.
Raportul conține în principal informații despre autenticitatea site-ului, precum și o evaluare a atractivității și a calității experienței expoziției/prezentării în comparație cu alte puncte de ancorare . Vizita la fața locului se face pe cheltuiala solicitantului.
Obligațiile punctelor de ancorare
Punctele de ancorare sunt cei mai importanți reprezentanți ai rețelei ERIH. Ei promovează marca de patrimoniu industrial „ERIH” și, prin urmare, au datoria specială de a nu dezamăgi vizitatorii cu ofertele și serviciile lor.
Concluzii
Linia ferată Anina-Oravița, aflată încă în stare de funcționare, este în sine un punct de atracție unic. Ea poate fi ultima verigă funcțională a unui complex industrial grandios transformat în cel mai mare muzeu de istorie industrială la scara 1:1 din România.
Semeringul bănățean (cum mai este denumită calea ferată Anina-Oravița) nu este o cale ferată oarecare! El reprezintă o componentă importantă din istoria acestei zone economice.
În contextul strategiei UE pentru regiunea Dunării, Semeringul Bănățean reprezintă mult mai mult decât o problemă sentimentală! El poate fi chiar un obiectiv strategic prin intermediul căruia se asigură cea mai ieftină legătură cu Dunărea a agenților economici și a turiștilor interesați de zona Anina! În viziunea UE, Dunărea reprezintă o locație ideală pentru amplasarea de hidrocentrale, un coridor de transport paneuropean și un adăpost pentru cele mai rare specii din Europa.
Transporturile fluviale au potențialul de a răspunde la intensificarea schimburilor comerciale din estul și sud-estul Europei!
UE dorește să creeze o situație în care să existe certitudinea serviciilor optime pentru transport. Proiectele din cadrul strategiei Dunării includ extinderea axelor de căi ferate și autostrăzi, precum și măsuri de îmbunătățire a caracterului navigabil al Dunării. Sunt planificate și măsuri ce vizează aeroporturile regionale și porturile de la Dunăre.
Fără reabilitarea căii ferate Anina-Oravița se pierde o excelentă oportunitate de a conecta această zonă la viitorul coridor de transport paneuropean! Rămânerea în afara acestui coridor are ca efect mai puțini turiști europeni pentru Banatul de munte și un interes infinit mai scăzut al investitorilor.
Calea ferată Anina-Oravița este vitală pentru promovarea turismului în zonă. Menținerea ei în stare de funcționare, în paralel cu amenajarea muzeelor miniere, ar crea contextul favorabil atât pentru dezvoltarea rapidă a turismului, cât și al altor activități economice, având în vedere oportunitatea unui transport ieftin pe calea ferată și accesul către piețele europene pe coridorul paneuropean asigurat de Dunăre!
Beneficiile funcționării acesteia se extind atât asupra iubitorilor de turism care, prin intermediul acestui monument arhitectonic de primă mână, au un acces mult mai facil către peisajele de o rară frumusețe ce fac parte din Parcul Național Semenic – Cheile Carașului, cât și asupra agenților economici ce prestează servicii turistice, consiliilor locale și, nu în ultimul rând, asupra locuitorilor, al căror grad de ocupare și nivel de trai vor crește odată cu dezvoltarea economică a zonei!
Indiferent cui îi aparține sarcina reabilitării și administrării, este evident faptul că Semeringul Bănățean trebuie reintrodus în circuitul economic. El este șansa noastră de a face dintr-o parte reprezentativă a Banatului de Munte un obiectiv pe care iubitorii de turism sau investitorii de orice fel să nu-l poată ocoli. Este șansa noastră de a evita un sfârșit de istorie și de a pune pagini în plus la minunata istorie a acestor locuri.
Modul cum s-ar putea trece la fapte ține deja de competențele specialiștilor în management cultural, ale muzeografilor, ale inginerilor de cale ferată, ale inginerilor pasionați de istoria tehnicii, ale economiștilor care pot calcula praguri de rentabilitate, venituri încasate la bugetul local, profitul unei pensiuni, etc.
Nota autorului: Încerc, cu acest material, să fac vizibile o parte din informațiile și traseele ce pot fi avute în vedere pentru a porni cu șanse pe calea asigurării continuității în funcționarea unui obiectiv important pentru trecutul, prezentul și viitorul economic al Banatului Montan. Nu am pretenția că ele garantează succesul, ci spun doar că dacă continuăm să ne lamentăm fără să facem ceva concret, prevalându-ne de oportunitățile existente, nu vom putea obține mai mult decât amânarea unei decizii de desființare a Semeringului Bănățean.
Sursă foto: FB Banatul Montan
