Problema zilelor noastre!

   Îmi revine în memorie, aproape obsesiv, imaginea de ansamblu a confruntării din Senat, cu prilejul audierii Consiliului de Administraţie al B.N.R. în cadrul Comisiei Economice a Senatului, de acum câteva zile şi cred că va mai dăinui un timp această imagine, pentru că mi se pare că am întrezărit cu acurateţe, cu acest prilej, care este principala problemă a zilelor României contemporane.

   Nu este cine ştie ce mare filosofie paradigmatică, mai mult, este o problemă veche de când lumea, dar care are în traiectul ei predestinat, ondulatoriu, momente când se acutizează şi iese în faţă ca păduchele pe imaculata faţă a prinţesei din poveste: este problema confruntării dintre inteligenţă şi prostie…

Au stat atunci, faţă în faţă, preţ de câteva ore, inteligenţa sclipitoare şi profesionismul desăvârşit ale domnului Mugur Isărescu şi prostia ermetică şi grobianismul primar ale lui Daniel Zamfir, preşedintele detestabilei comisii senatoriale. Este evident că, dintr-o astfel de confruntare, inteligenţa a ieşit şi va ieşi mereu învingătoare pentru că, în faţa inteligenţei, prostia nu poate triumfa decât în mintea celor proşti. Neavând o miză electorală imediată, care-i excită pe cei direct interesaţi, confruntarea a trecut aproape neobservată, fiind urmărită mai degrabă de cei cu interes ştiinţific şi profesional decât de submediocrul factor politic, ea a avut însă menirea de a scoate în evidenţă, pentru minţile lucide, problema resurecţiei aproape fără precedent a diletantismului, cretinismului arogant şi prostiei pătimaşe în faţa profesionismului ştiinţific şi probităţii etico-morale, o resurecţie care ne pune pe gânduri, din supremul motiv că pune societatea românească în faţa pericolului iminent al pierderii busolei şi reperelor, deopotrivă.

Se pune acum întrebarea grea: de unde vine tupeul imens al prostiei de a se cocoţa fără scrupule şi fără pic de auto-cenzură până chiar pe treptele de vârf ale structurilor ierarhiei sociale? De unde vine această auto-legitimare bastardă, monstruoasă, specifică mai degrabă genomului primatelor decât celui uman?

Răspunsul e dificil şi nu poate fi dat decât trunchiat, cu riscul iminent al greşelii. Cred că o parte importantă a acestui răspuns o găsim luând în considerare legătura strânsă, indestructibilă, dintre prostie şi politică! Cele două merg de milenii mână în mână şi se sprijină reciproc, întotdeauna în folosul real al politicii şi în folosul aparent şi pueril al prostiei… În acest drum comun, politica şi prostia se validează reciproc.

Politica nu are nimic în comun cu inteligenţa; şi rareori şi doar la ananghie vom vedea un bun specialist rătăcit în mocirla politicii! Să luăm, de pildă, programele electorale ale partidelor: dacă ar fi făcute ştiinţific, de specialişti în ale economiei, sociologiei, dreptului, ingineriei…nu le-ar mai vota nimeni! Aşa, făcute de politicieni, fără luciditate şi fundament şi asezonate cu multă minciună, sunt numai bune şi pe gustul “rafinat” al prostiei devastatoare…

La fel e şi cu bugetul. Lumea avizată ştie că nu există un buget bun, că toate bugetele sunt insuficiente, deci rele. Niciun buget nu va fi capabil să acopere nevoile programelor electorale…pentru că restul e minciuna necesară prostiei.

Distribuie articolul
Written by

l.spataru@resita.ro

No comments

LEAVE A COMMENT