„Rusaliile negre” – 69 de ani de la deportarea în Bărăgan. Un experiment al regimului comunist care a lăsat în urmă aproape 2.000 de morți

A doua zi de Rusalii este una dintre filele negre ale calendarului anului 1951. Atunci, peste 40.000 de bănățeni au fost scoși din casele lor, îmbarcați în 2.600 de vagoane și azvârliți sub soarele arzător al Bărăganului. Averile le-au fost confiscate și folosite la înființarea cooperativelor agricole. 1.700 de bănățeni, dintre care 174 de copii, nu s-au mai întors niciodată acasă.

Au avut două ore la dispoziţie pentru a-şi împacheta câteva lucruri de prin casă şi să urce în vagoanele de vite, spre o destinaţie necunoscută. Copii, femei, bărbaţi, bătrâni. Generaţii întregi de oameni gospodari. Credeau că pleacă spre Siberia, dar au ajuns în pustiul Bărăganului. Se întâmpla în noaptea de Rusalii a anului 1951, în satele bănățene de pe frontiera cu Iugoslavia unde regimul comunist de factură stalinistă avea, la acel moment, o misiune clară: „stârpirea chiaburimii”.

A fost, în total, vorba despre peste 40.000 de oameni din Caraș-Severin, Timiș și Mehedinți care au plătit cu 5 ani din viaţa lor, petrecuţi departe de casă, în câmpia arsă de soare și bătută de viscole a Bărăganului. O parte dintre ei și-a pierdut viața acolo, iar pentru cei care au supraviețuit deportării nimic nu a mai fost la fel. La întoarcerea acasă, nu au mai găsit nimic: gospodăriile le-au fost confiscate si transformate în sedii pentru poliție, primărie, școală, dispensar, poștă sau, și mai rău, în grajduri ale CAP-ului.

„Ne-am încălzit cu ciulinii Bărăganului”

„Această zi de mare sărbătoare creștinească, Rusaliile, a fost aleasă în mod diabolic pentru a ne scoate din casele noastre. Soldații înarmați cu muniție de război ne-au înconjurat casa, ne-au scos din ea și ne-au dus în mare secret, cu vagoane de marfă, timp de 5 zile, până în Bărăgan. Eram considerați dușmani ai poporului pentru că eram oameni înstăriți. Comuniștii trebuiau să facă gospodăriile agricole de stat, colectivizarea. Așa s-au înființat CAP-urile, cu utilajele, cu animalele noastre. Cu agoniseala de mai multe generații a familiilor noastre. În Bărăgan am putut să luăm ce a încăput într-o căruță. Acolo, ne-au lăsat în câmp. Erau pichetate țărușuri care au reprezentat adresa noastră vreme de 5 ani. Acolo am construit bordei în pământ, apoi o casă din chirpici. Ne-am încălzit cu ciulinii Bărăganului”, își amintește Cornelia Fetea, președintele Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan – Filiala Caraș-Severin (vezi foto din 2019, Cornelia Fetea ciocnind un pahar de șampanie cu președintele Klaus Iohannis). Ea era doar o fetiță când, în noaptea de Rusalii a anului 1951, a fost deportată, alături de familia ei din satul cărășean Nicolinț, în Bărăgan, în apropiere de Călărași.

Deportările din Bărăgan, o pată neagră pe istoria românilor

„Rusaliile ne aduc aminte de atrocitățile comise în 1951, când cu prilejul acestei sărbători sfinte, autoritățile vremii, sub influența malefică a lui Stalin, au inițiat una din cele mai ample acțiuni de deportare din istoria contemporană a României. Astfel, de Rusaliile din 1951, 12.791 de familii, respectiv 40.320 de persoane din 258 de localități ale județelor Caraș-Severin, Timiș și Mehedinți au fost ridicate din casele lor și trimise forțat în Bărăgan. Copii mici, femei însărcinate și bătrâni bolnavi au fost înghesuiți în trenuri folosite la transportul animalelor și supuși unor tratamente asemănătoare celor folosite de naziști asupra evreilor. Supliciul deportaților a durat 5 ani, acestora fiindu-le permisă întoarcerea acasă în 1956, dar cu aplicarea unor măsuri restrictive și de control. Brutalitatea întregii acțiuni l-a făcut pe Nicolae Ceaușescu să condamne vehement acest episod negru al istoriei moderne a României, spunând în 1972 că deportările din Bărăgan au fost o pată neagră pe istoria românilor și a partidului comunist. Astăzi, la 69 de ani de la cumplitul eveniment, ne amintim cu pioșenie și respect de cei care au îndurat torturile fizice și psihice ale unui regim care i-a condamnat pentru simplul fapt că aveau alte viziuni, iar acest fapt ar trebui să ne facă să apreciem și mai mult democrația și libertățile de care ne bucurăm acum și să ne determine să rămânem mereu vigilenți, pentru a păstra această democrație și libertăți”, a transmis printr-un mesaj postat pe pagina de socializare prefectul județului Caraș-Severin, Cristian Gâfu, care, în calitate de avocat, i-a reprezentat în instanță pe mulți dintre deportați.

În Caraș-Severin mai trăiesc, astăzi, câteva sute de deportați și urmași ai acestora.

 

Facebook Comments
Distribuie:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Te-ar mai putea interesa si

Cele mai citite

No Content Available