S-a stins scriitorul și gazetarul Nicolae Irimia

 

A plecat la Ceruri, astăzi, la 73 de ani, scriitorul și jurnalistul Nicolae Irimia, nume de rezonanță în literatura și cultura Banatului Montan, care a scris toată viața „de și din drag față de sat și țărani”, după cum spunea chiar el într-una din confesiunile sale.

 

Nicolae Irimia și-a dedicat întreaga viață satului bănățean. A copilărit în localitatea natală, Socolari, unul din satele miraculoase ale ținutului din preajma Oraviței, a făcut școala la Liceul Teoretic „General Drăgălina”, iar apoi, scrie istoricul și scriitorul Ionel Bota într-o recenzie a volumului „Scrisori de la Ciclova Română” (autoare, Angelica Herac), s-a „orășenizat” la Reșița doar dintr-o modă a vremurilor imediat postbelice, când fiii țăranilor își căutau un rost profesional, o meserie, iar gândul din cotidianul lor oarecum deturnat era acela să revină mereu acasă”.

 

Așadar, notează dr. Ionel Bota, pentru Nicolae Irimia „etapa următoare aparține adoptatului Reșiței, angajat al CSR dar și poet și membru de bază al celebrului cenaclu «Semenicul», coordonat de istoricul literar, ziaristul, editorul Gheorghe Jurma. Anul 1990 e asumat (toți am făcut asta!) ca un nou început. Gazetăria, însă, la «Timpul» și «Sud-Vestul», îndeosebi, îi amplifică lui Nicolae Irimia percepția negativă asupra acestei lumi diforme, aproape de grotescul unui vălmășag de poticniri sociale, de degringoladă economică, de jaf instituționalizat și de corupție, de parvenitism și de gravă confuzie a valorilor. Nicolae Irimia, așadar, nu numai că refuză acest spectacol cotidian hilar și ispitele politicii de doi bani, mincinoasă și populistă și la dreapta, și la centru, și la stânga, ci se refugiază în nevinovăția lumii”. S-a refugiat în scriituri dedicate satului, corespondând cu reviste din țară și din Serbia și publicând 13 volume de poezie și publicistică.

 

„Eu, dacă nu vedeam satul o dată pe săptămână, eram parcă infirm. Am scris de și din drag față de sat și țărani, pentru că eram sânge din sângele lor și pentru că ea, această clasă, a fost, în toate timpurile, cea mai oropsită din toată istoria.” Sunt cuvintele lui Nae Irimia, cel care se alătură acum foștilor săi colegi de redacție din cei zece ani în care a scris la „Timpul”, cum altfel?, tot despre viața satului. Odihnește-te în tihnă, nea Nae, alături de Petru Buzzi, Mircea Cavadia, Gheorghe Dolot, Rodica Mihu, Paul Bocșanu, Nicolae Cătană, Marius Moraru, Gabi Ștefănescu, Costică Țigănele, Alexandru Bârsescu, Gheorghe Jița-Milcoveanu, Ion Hurtupan.

 

Facebook Comments
Distribuie:

Te-ar mai putea interesa si

Cele mai citite