Să nu te pătezi!

Ieri am fost la pizza. O bunică cu nepotul ei stăteau la o masă alăturată. După ce vine pizza cu sosurile aferente, nepotul se repede să înșface o felie și să o bage în sos. Instant, bunica strigă la el: Ai grijă, mamaie, să nu te pătezi!

În acel moment mi-a trecut prin fața ochilor copilăria mea din vacanțele petrecute la bunici, în care auzeam ori de câte ori mă îmbrăcam frumos: Ai grijă, Clăuțule, să nu te pătezi! Am avut și eu grijă cât poate avea un copil.

Mai apoi, la școală, îmi spunea mama să am grijă, să fiu cuminte, să nu-i fac de râs, adică să „nu pătez” onoarea familiei.

Când am plecat la facultate am primit același sfat de a fi cuminte, să nu fac prostii și să nu fac boacăne, adică să nu-mi „pătez” onoarea.

Când am început să fac politică, prin studenție, mi-au spus toți: Să nu te pătezi! Am ținut cont de sfaturi, mai ales că-l aveam în minte de mic, de la bunica, și îl țineam ca un motto, în special în munca politică.

Mai apoi, în activitatea profesională, de management în majoritatea ei, grija de a fi curat și a nu „mă păta” m-a călăuzit. Aceeași grijă am avut-o și pentru oamenii din echipele pe care le-am coordonat.

Toate astea îmi treceau prin minte, ieri, în timp ce nepotul mâncase toată pizza pe care i-o cumpărase bunica. Au băut un suc și au plecat. Eu am rămas, gândindu-mă la lecția de demnitate morală primită de acel copil de la bunica lui. Și apreciind educația sănătoasă primită de la bunicii și părinții mei, din copilărie, sub sloganul: „Să nu te pătezi, Clăuțule!”.

Facebook Comments
Distribuie:

Te-ar mai putea interesa si

Cele mai citite