Cu toții am citit basmele arabe înșiruite ca mărgăritarele în 1001 de nopți, și istorisite de Eusebiu Camilar.
În povestea Șeherezadei, pe scurt, sultanul îşi ucide soţia adulteră, apoi începe să „consume” metodic femei, câte una pe noapte. Însă Şeherezada are un plan de supravieţuire: povești interminabile, pentru a-și prelungi viața, noaptea, în patul sultanului. Pe lângă istețimea de care a dat dovadă, Şeherezada trebuie să fi fost şi o femeie atrăgătoare, stăpână pe arta seducţiei, pentru că la capătul celor 1001 de nopţi îi făcuse deja trei copii sultanului…
Să pornim de la o dublă ipoteză: sultanul reprezintă opinia publică, iar Șeherezada întruchipează televiziunea.
În vreme ce Șeherezada previne moartea, prelungindu-și viața cu acele istorisiri de tipul fractalilor, ca o naștere permanentă și continuă, dintr-o poveste în alta, sultanul acceptă narațiunea ca pe un tratament igienic al misogonismului său (să ne amintim că acesta a omorât apriori nenumărate femei).
Narațiunea eroinei noastre generează fantasticul, mitul, pe principiul cu care operează și televiziunea: avalanșa de imagini creează în mintea omului un soi de mitologie personală, o imagine falsă despre lume. Așa cum sultanul, sedus de narațiune, ascultă hipnotizat poveștile, arzând de nerăbdare să audă continuarea și a doua zi, tot așa acționează și omul dependent de televiziune: el este un recipient în care se introduc imagini, cu o pâlnie metafizică. Acestea produc o emoție, creierul o asimilează, și-o însușește și în final crede cu tărie că acestea sunt opiniile lui. Bineînțeles că televiziunea este mai toxică decât narațiunea Șeherezadei care a reușit, în final, să se căsătorească cu sultanul…
Tehnologizarea magiei a dus la magia tehnologiei.
Încă din Evul Mediu, tratatele de vrăjitorie erau un fel de jurnale pornografice… Magia înseamnă să pătrunzi în mintea omului prin manipulare, prin insinuare, prin exploatarea extrem de abilă a binomului conștient-inconștient. Este o reeducare, până la urmă. Bineînțeles că putem extinde acest raționament și asupra pornografiei, a shoppingului, a publicității, care reprezintă tot o cultură a persuasiunii: cea a câștigului banului.
Giordano Bruno definea magia printr-o schemă formată din 4 axiome:
- creează impresia puternică
- canalizează imaginația către obiectivul magicianului
- rezultă atracția, puterea dorinței care leagă subiectul
- plăcuta folosire a obiectului, acțiunea
Publicitatea și tehnica vânzării operează cu metoda AIDA (atenție-interes-dorință-acțiune)
- atenția
- interesul
- dorința
- acțiunea=cumpărarea
Sfinții Părinți vorbesc despre atacul diavolesc în exact aceiași termeni:
- momeala, atacul
- însoțirea (mintea urmărește gândul transmis)
- consimțirea
- făptuirea
Dependența de pornografie presupune tot 4 pași:
- apariția
- desensibilizarea
- statutul de normalitate
- punerea în practică
Așadar, imaginea este personajul principal al actului magic. Șeherezada propune imagini, întocmai precum o face televiziunea, sultanul își imaginează scenele povestite, într-o derulare filmică, substituind propriile lui imagini. Frustrarea acestuia accentuează dorința de a continua, de a primi noi și noi povești, noi și noi imagini.
Reeducarea pe care o practică frumoasa femeie se înscrie în același tip de matrice, de seducție, este magie până la urmă, pentru că provoacă o anumită schimbare în dinamica subiectului (sultanul sau opinia publică). Cumpărăm fără a avea o nevoie reală. Black Friday.
Sursă foto: liternautica.com