Sub acoperișul unei foste școli din Moniom tinerii află că e suficient să crezi ca să poți să zbori

Deși ar fi multe de spus despre proiectele și numeroasele activități desfășurate în cadrul Centrului de Tineret Moniom, m-am oprit la o sinteză de  ”culise” după ce am stat de vorbă cu Georgiana Ciucur despre cum a început această frumoasă poveste de la margine de oraș.

Luna aceasta s-au împlinit 5 ani de când împreună cu soțul ei, preotul Mihai Ciucur, au pus bazele unui centru în care tinerii prind aripi și fac la rândul lor să crească aripi, la doar câțiva kilometri de Reșița.

În formarea voluntarilor se pune baza pe comunicare și pe conduită pornindu-se de la convingerea formatorilor că întotdeauna într-un grup foarte bine închegat e normal să apară și situații conflictuale, neînțelegeri și de aceea se pune accent pe comunicare și pe relații.

Deși mi s-a mărturisit că de multe ori nu este ușor, totul aici se face cu foarte multă implicare și perseverență, de la activitățile de formare a tinerilor și acțiuni filantropice, până la organizarea de diverse tabere.

Taberele, pe care părintele le coordonează, le-am început așa, sinceră să fiu, după ureche. Cu taberele nu am fost foarte bine organizați și efectiv am plecat din dorința de a face, și am descoperit noi pasiunea asta. Prima tabără a fost una socială de creație, cu copii cazuri sociale, care nu au avut ocazia niciodată să fie plecați de acasă, copii talentați totodată, care meritau o șansă să descopere și o altă latură a lumii. Atunci am început o tabără de sculptură și iconografie din semințe, pentru că astea erau resursele pe care noi le aveam la început ca formatori, și am continuat o perioadă, apoi am început să ne descurcăm”, a spus Georgiana Ciucur.

Acțiunile social-filantropice sunt de fapt cele cu care a început povestea centrului de tineret din Moniom, aceea în care tinerii voluntari au descoperit că dincolo de lumea lor există și una a lipsurilor, a neajunsurilor de toate felurile.

”Am avut dintr-o familie 5 copii, povestește Georgiana Ciucur, cel mai mare, 15 ani, nicio clasă, analfabet și voluntarii noștri l-au învățat să scrie primele cuvinte, primele litere, pe lângă ceea ce făceam. Copiii aceștia au primit o șansă să vadă că lumea este altfel. Ei acasă nu aveau nici curent electric”.

Tinerii voluntari inițiază tot felul de campanii. La început erau îndrumați de cei doi formatori, iar mai apoi au prins aripi. Acum sunt capabili singuri să acorde șanse copiilor care vin din familii cu posibilități reduse, și ajută punctual sau prin diverse campanii.

Voluntarii noștri sunt învățați că ei pot să facă orice și le-am demonstrat în nenumărate rânduri că au reușit să facă orice. Eu cred că lucrarea aceasta filantropică îi ajută să crească și din punctul acesta de vedere, le dă încredere prin încrederea pe care ei le-o oferă celorlalți”, mai spune Georgiana Ciucur.

Pe lângă faptul că prin aceste acțiuni copiii necăjiți primesc ajutor pe toate planurile, se modelează și se dezvoltă socio-emoțional și tinerii implicați în voluntariat.

Eu cred că foarte important a fost pentru ei că au fost pe teren și au văzut de toate. Chiar îmi aduc aminte că una dintre voluntarele noastre, care are o situație materială foarte bună acasă, mi-a spus că după ce au avut o campanie umanitară în Mociur, ea nu văzuse probabil niciodată ce înseamnă sărăcie, și are 20 și ceva de ani, a zis: ”niciodată de acum încolo nu o să îi mai spun mamei că nu-mi place ceva ce îmi aduce de dincolo sau ceva ce-mi dăruiește, am de toate!”. Într-adevăr ea avea de toate numai că nu a conștientizat până în momentul acela”, mai spune Georgiana.

Curajul și tenacitatea acestei familii, calități pe care le insuflă și tinerilor, vin din puterea de a crede că se poate.

Cel mai important este să crezi, iar tinerii care au stat și au trăit astfel de episoade din viața lor, au văzut cum e să nu ai mâncare, cum e să nu ai pâine, cum e să nu ai curent, cum e să ai 14 ani și să nu cunoști literele, să nu știi să-ți scrii numele. Am văzut bucuria lui Andrei. E șocant să vezi un vlăjgan de 14 ani care vine și spune: ”Doamna, doamna, uitați aici!!!”, mi-a scos de la spate, așa, surpriză, hârtia pe care scria numele lui. El nu a știut să și-l scrie și a reușit împreună cu voluntarii noștri. E o realizare fantastică!”, continuă Georgiana Ciucur, ”Și nu este doar faptul că a scris Andrei 5 litere acolo, el a căpătat aripi, el va reuși mai departe în societatea asta, așa cum este ea, să răzbată pentru că a primit acolo un pont și eu cred că asta este cel mai important și cred că și asta tinerii au primit de la noi, aripile, ca mai departe ei să facă să crească aripi”.

Distribuie articolul
Written by

resita@resita.ro

No comments

LEAVE A COMMENT