Un clujean, după ce a vizitat Reșița: „Când mă gândesc că mă întorc la aerul poluat de Cluj, mă ia cu sictir”

 

Cunoscut activist civic ecologist, clujeanul Adrian Dohotaru (40 de ani) a vizitat zilele trecute capitala Banatului Montan, iar impresiile sale au fost publicate pe un grup de Facebook, Clujul Civic, unde sunt prezentate exemple de bună – sau mai puțin bună – practică din administrațiile publice. Iată cum este văzută Reșița de către acest clujean, a cărui postare a fost preluată pe pagina AlerGând la pădure, astfel că a ajuns și la noi.

 

Reșița ca natură urbană. Comparații cu Clujul

 

Am alergat prin Reșița în zone rezidențiale, administrative centrale ori rezidențiale și oriunde sunt la 5 minute de zone locuite pot ajunge într-o pădure, chiar și pe poteci de munte. Puține orașe se pot lăuda cu asta. Aici nu e atât intenție, cât geografie.

 

Dar în cazul Clujului, intenție a fost ca bunuri comune să dispară treptat, că ne gândim la locurile de picnic din poienile din Făget ocupate de case și sârmă ghimpată care imprejmuiesc viitoare construcții, fie că ne referim la pășunile de lângă Hoia care blochează accesul spre pădure și spre priveliștea către Valea Someșului mic, că ne gândim la pădurea Lombului, unde nu mai avem acces direct dinspre oraș. Construcțiile în Reșița sunt pe Valea Domanului, nu decupează dealurile așa cum vedem în orașe peste medie unde sunt mize imobiliare mai mari ca la Cluj. Mă gândesc la Cetățuia care a fost secționată de construcții ori la Brașov, unde cu greu haosul imobiliar care tăia dealurile și priveliștea a fost diminuat în actualul mandat.

 

După diminuarea rolului industriei, tragic pentru oraș pentru că industria siderurgică aici are o vechime mai mare decât Statele Unite ale Americii, dar după care începe încet-încet să își revină, Reșița devine un Oraș Verde.

 

Are din centru panouri cu variantele de traseu la munte pentru drumeții, pedalat și alergat pe dealuri și în munți. Și tot intenție e din partea primăriei, primar PNL Ioan Popa, dar la polul opus stilului pompos al altor primari PNL ca Robu din Timișoara ori Boc din Cluj, ca Reșița să investească în transport alternativ la trafic auto. În curs de definitivare e tramvaiul care traversează orașul, s-a încheiat un studiu de fezabilitate și se așteaptă fonduri de investiție în calea ferată care pot înjumătăți distanța între Timișoara și Reșița, planificare cu mult înaintea trenului metropolitan din Cluj.

 

Și, spre surpriza mea, primarul declară că cel mai important proiect de mobilitate, acum că tramvaiul e în curs de definitivare, e realizarea unei piste de biciclete și a unor alei pietonale care leagă orașul de pe Valea Domanului din zona administrativă, via Mociur până în Govândari, pe malul Bârzavei, cu spectaculoasa promenadă de pe funicular. Dacă va trece și Via Transilvanica pe funicular, cu câteva posibile arii naturale urbane declarate în zona periurbană, cu regenerare urbană și de patrimoniu industrial unde sunt dezafectate vechile industrii, Reșița poate să devină destinație turistică, nu doar să fie crescută calitatea vieții pentru locuitori.

 

Dar nu am văzut doar asta cu ochii minții în alergare, am văzut lucruri simple, ca în haiku-urile japoneze: ceața de deasupra Văii Domanului, soarele care ieșea din ceață, roata zimțată la care era cât pe-aici să ajung în alergare, uf, mai am 60 de trepte pe care le-am biruit doar la pas, alergarea desculță de 1 km și ceva pe gazonul stadionului Reșiței, sunetul de păsări de care e înconjurat orașul având păduri peste tot, apa Bârzavei și a afluenților care clipocește, aerul tare de dimineață și de Banat Montan.

 

Și când mă gândesc că mă întorc la aerul poluat de Cluj, mă ia cu sictir, dincolo de faptul că îmi iubesc exasperat orașul.

 

Adrian Dohotaru, Cluj-Napoca

 

 

Credit foto: Adrian Dohotaru

 

Facebook Comments
Distribuie:

Te-ar mai putea interesa si

Cele mai citite