Vreau la paradă!

 

Am ajuns un pic mai târziu azi la manifestările dedicate Zilei Naționale. În timp ce mă grăbeam să prind defilarea și fanfara începuse să intoneze marșul, trec pe lângă o tarabă cu cârnați și caltaboș, unde un copilaș trăgea de tatăl lui, zbierând, cu lacrimi în ochi: „Vreau la paradăăă, vreau la paradăăăă!”. Tatăl, cu gura plină de cârnați și murături, încerca să-i mimeze, că de vorbit nu putea, că vor ajunge și la paradă, dar când termină de mâncat tot ce își luase acolo.

 

Am trecut de ei, am ajuns la paradă, am aplaudat cadrele militare, am salutat oficialitățile și prietenii aflați în zonă și, apoi, m-am dus înapoi la mașină. La întoarcere, observ că tatăl nu mai ajunsese cu copilul la paradă, el era tot plâns și agitat, iar tatăl lui își luase niște vin vărsat pentru a cinsti masa copioasă de care avusese parte. Mi s-a rupt sufletul de acel copil, însă am apreciat dorința lui de a merge la paradă, de a simți și el energia acestei zile despre care probabil că îi vorbise doamna la școală și pe care el o aștepta cu nerăbdare. Din păcate, lupta generațiilor este tot mai cruntă și câștigă forța, grobianismul și gașca, în detrimentul valorilor pe care ar trebui să le dezvolți.

 

Mă gândesc și acum ce va spune puștiul mâine la școală, cand îi întreabă doamna: „Dragi copii, cum ați sărbătorit voi Ziua Națională?”.

 

Facebook Comments
Distribuie:

Te-ar mai putea interesa si

Cele mai citite

No Content Available