Zăpada nu știe că ne grăbim

Ninge frumos, iar liniștea asta albă ne găsește, ca de obicei, cu nervii deja încordați.

Ninge romantic, ca în cântecul lui Alifantis. Din casă, totul e poezie: fulgii cad cuminți, albul e curat, natura pare că ne face un cadou. De afară însă, darul vine fără bon de retur. E frig, e troienit, e greu de mers și, mai ales, e enervant. Iar asta, pentru cetățeanul modern, e deja o ofensă personală.

Pentru că cetățeanul nu mai are timp. El plătește taxe și impozite, deci universul ar trebui să funcționeze ca o aplicație bine optimizată. Apasă pe „plătesc” și, instant, trotuarul trebuie să fie uscat, carosabilul curat, temperatura potrivită, iar zăpada – eventual decorativă, bună doar pentru fotografii.

Problema apare când zăpada nu respectă contractul social. Când, în urma încercărilor disperate de a scăpa de ea, cea de pe drum ajunge pe trotuar, iar cea de pe trotuar se răzbună, întorcându-se pe drum. O migrație haotică, neautorizată, fără aviz. „Cum adică?”, se revoltă cetățeanul. „Eu mi-am plătit impozitele!”

Ce să faci cu zăpada? Asta nu mai e o chestiune de fizică, ci de indignare civică. O strângi? De ce n-a fost strânsă deja? O muți? Unde? De ce nu s-a prevăzut? O lași? Inacceptabil! Natura ar trebui să știe că omul o venerează… dar n-are timp de ea.

Un hâtru ar spune: o strângem grămadă și îi dăm foc. Dar nici asta nu e bine, pentru că zăpada se transformă în apă, apa în bălți, bălțile în inundații, iar inundațiile în motive suplimentare de nemulțumire. Iar nemulțumirea este o resursă regenerabilă. Nu se topește niciodată.

Dumnezeu ar putea rezolva totul cu câteva grade în plus, dar nici El nu mai e de încredere: ori ninge prea mult, ori se topește prea repede. Clar, nici natura nu mai e ce-a fost.

Cetățeanul modern nu mai trăiește în armonie cu natura. N-are timp. El trăiește în armonie cu factura plătită și cu pretenția că totul trebuie să funcționeze perfect, indiferent de anotimp, de legile fizicii sau de realitate.

Așa că ninge. Frumos. Romantic. Din casă.
Iar afară… afară zăpada e o ofensă personală.