Mandalele ca drum interior. Despre o întâlnire care a unit spirite, la Reșița

Sunt evenimente culturale care își consumă sensul în ordinea discursurilor și sunt altele care lasă în urmă o stare. Lansarea volumului Mandale și expoziția de mandale pictate ale Mirela Cocheci, desfășurate la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița, aparțin fără îndoială celei de-a doua categorii.

Nu a fost doar o întâlnire de carte și imagine, ci un moment de reflecție comună și de dialog între oameni veniți din mai multe localități cărășene și hunedorene, reuniți de aceeași nevoie de sens și armonie. Poate nu întâmplător, evenimentul a avut loc chiar pe 24 ianuarie, ziua Micii Uniri, prilej pentru o mică unire a spiritelor, construită prin cultură.

Evenimentul a fost deschis de Erwin Josef Țigla, amfitrion constant al întâlnirilor culturale reșițene, care a salutat prezența delegației venite de la Petroșani pentru a fi alături de Mirela Cocheci. Deschiderea sa a fixat întâlnirea într-un registru al dialogului cultural autentic.

A urmat Gheorghe Jurma, editorul volumului Mandale (Editura TIM Reșița), care a vorbit despre importanța acestor demersuri literare capabile să creeze punți între spații culturale diferite. A subliniat fidelitatea autoarei față de ritm și rimă, cu evidente filiații clasic-romantice, chiar și acolo unde poezia se deschide spre formule mai libere.

foto: Gheorghe Jurma, Mirela Cocheci, Ionel Bota și Erwin Josef Țigla

Momentul central al întâlnirii a fost intervenția filosofului și criticului Radu Cernătescu, care a oferit o prezentare amplă și coerentă a simbolului mandalei. Pornind de la tradițiile orientale, acesta a explicat faptul că mandala nu era concepută ca obiect artistic, ci ca proces spiritual, iar ștergerea ei după finalizare sublinia importanța drumului interior parcurs, nu a rezultatului final.

Odată cu pătrunderea mandalei în spațiul occidental, a arătat Cernătescu, simbolul este reinterpretat în cheie psihologică, mai ales prin lectura lui Carl Gustav Jung, pentru care mandala devine expresie simbolică a Sinelui și instrument de organizare a haosului interior. Această perspectivă a oferit o cheie de lectură esențială pentru mandalele scrise și pictate ale Mirelei Cocheci.

Despre pictură a vorbit Aurel Constantin Munteanu, care a evidențiat ideea de continuitate a vieții și parcursul vizual al lucrărilor: de la revoltă interioară și tensiune către armonizare și liniște. Pictorița Carmen Pinte a subliniat, la rândul ei, coerența stilistică și forța cromatică a mandalelor.

Au urmat intervenții care au consolidat ideea de dialog cultural: Nicolae Preda a vorbit despre spațiul Văii Jiului și despre întâlnirile care creează prietenii culturale durabile; Francisc Németh a evocat colaborarea sa cu autoarea pentru ilustrarea volumului Mandale; Iulian Barbu a transmis felicitări autoarei, apreciind în aceeași măsură valoarea volumului de poeme și expoziția, iar Marcu Mihail Deleanu i-a oferit Mirelei Cocheci romanele sale recent reeditate, Barajul și Zodia Berbecului, ca gest simbolic al schimbului cultural autentic.

În intervenția mea, am subliniat legătura dintre mandalele scrise și cele pictate, privite ca etape ale aceluiași drum inițiatic – de la neliniște și revoltă la echilibru și pace –, precum și simbolistica zilei de 24 ianuarie, ca moment al unei întâlniri care a unit spirite.

Finalul i-a aparținut Mirelei Cocheci, care a vorbit despre felul în care poemele și picturile au crescut împreună, firesc, fără o separare rigidă între cele două forme de expresie. Stările de neliniște, întrebările, dorința de armonizare au generat simultan text și imagine, poezia și pictura devenind expresii complementare ale aceluiași drum interior. În acest sens, literatura nu a fost doar un spațiu al rostirii, ci un loc al întâlnirii – între sine și lume, între neliniște și echilibru, între artist și cei care aleg să-i însoțească parcursul.

Prin această mărturisire finală, întâlnirea de la Reșița și-a confirmat sensul profund: nu acela al unui eveniment cultural formal, ci al unei comunități de spirite adunate în jurul unei căutări comune, în care arta devine formă de dialog, iar creația – o posibilă cale spre ordine, liniște și împăcare.

Privind mandalele expuse și citind poemele din volumul Mandale, mi-a devenit limpede că poezia și pictura Mirelei Cocheci pornesc din aceeași stare de neliniște și ajung, prin trasee diferite, la aceeași nevoie de echilibru. Nu este vorba despre teme comune sau despre simboluri transferate dintr-un limbaj în altul, ci despre stări interioare care se caută, se consumă și, uneori, se liniștesc.

În poezie, tensiunea apare direct, ca o energie greu de stăpânit:
„în mine e zgomot / ca într-un vulcan care nu mai erupe”.
Este punctul de plecare al unui drum interior, o acumulare care cere să fie ordonată. Dar poezia nu rămâne aici. Ea se retrage, se adună, caută centrul:
„mă strâng în mine / până când cercul devine respirație”.
Cercul nu este limită, ci ritm, supraviețuire, echilibru câștigat.

Aceeași mișcare o propun și mandalele pictate. Privite fără grabă, ele conduc privirea spre centru, nu pentru a o fixa, ci pentru a o liniști. Nu e o liniște impusă, ci una care se instalează treptat, ca rezultat al traversării. „nu caut răspunsuri / ci locul unde gândurile tac” – un vers care ar putea sta, fără forțare, în fața oricărei lucrări expuse.

Poate cea mai limpede formulare a acestei armonii vine dintr-un alt vers:
„cercul nu mă închide / mă ține întreagă”.
Mandala – scrisă sau pictată – nu anulează neliniștea, dar o face locuibilă. O ordonează fără a o nega.

Așa s-a încheiat prima parte a evenimentului organizat la Reșița,  în ziua Micii Uniri: o întâlnire în care poezia și pictura, cartea și imaginea, cuvântul și culoarea au vorbit despre același drum – de la revoltă la echilibru, de la zgomot la respirație, de la fragmentare la întreg. Nu despre o stare unică, ci despre traversarea unor stări diferite, uneori contradictorii, asumate și duse până la capăt. Astfel, primul moment al zilei a creat cadrul firesc pentru continuarea manifestării, cu acordarea premiilor în cadrul ediției a XXXVIII-a a Festivalului Internațional „Eminescu la Oravița”.

Foto: Mirela Cocheci, Gheorghe Jurma și Ionel Bota