Poezia ca loc întâlnire. Lansarea volumului „Cine ești?” de Ema Popescu

Lansarea volumului de poezie Cine ești?, semnat de Ema Popescu, a avut loc în data de 28 ianuarie 2026, în cadrul întâlnirilor literare organizate la Biblioteca Germană Alexander Tietz. Evenimentul a fost mai mult decât o simplă prezentare de carte: a devenit o întâlnire de idei și perspective despre poezia de azi și despre locul ei într-un oraș care continuă să-și revendice identitatea culturală.

În deschiderea serii, Erwin Josef Țigla, amfitrionul întâlnirilor literare, a subliniat importanța promovării noilor voci poetice ale Reșiței și a remarcat prezența tot mai activă a Emei Popescu în viața literară locală.

Editorul și criticul literar Gheorghe Jurma a plasat apariția volumului într-un context mai larg, vorbind despre sintagma „Reșița – oraș cu poeți” și despre riscul ca poezia să fie eclipsată de proză, așa cum observă și criticul Adrian Dinu Rachieru. În acest context, debutul Emei Popescu apare ca un gest de echilibru, nu ca un simplu exercițiu editorial. Jurma a vorbit despre întâlnirea cu autoarea, facilitată de poetul Nicolae Sârbu, și despre maturitatea unei voci poetice deja conturate.

Nicolae Sârbu a rememorat propria întâlnire cu Ema Popescu și a remarcat, în lectura unui poem despre iarnă, un final „demn de Bacovia”, nu prin imitație, ci prin atmosfera de frig interior și epuizare lucidă. Tot el a formulat o observație critică privind structura volumului, considerând că poemul „Maraton spre moarte” nu ar fi trebuit să închidă cartea, pentru că traseul poetic al Emei Popescu este unul al explorării, nu al renunțării.

Poemele despre atacul de panică au fost apreciate pentru duritatea lor asumată și pentru refuzul efectului facil. Nu e vorba de șoc gratuit, ci de o coborâre controlată în zone fragile ale ființei, tratate cu luciditate.

Poetul Christian Bistriceanu a susținut un moment de lectură, urmat de o analiză critică, apreciind debutul Emei Popescu ca fiind unul care depășește nivelul exercițiului și intră într-o zonă de maturitate artistică.

Iacob Roman a plasat volumul într-un context mai larg, afirmând că acest debut consolidează ideea Reșiței ca „oraș cu poeți”, într-un moment în care se vorbește tot mai des despre „școala de proză de la Reșița”. În opinia sa, Ema Popescu este „un pariu câștigător”, o voce care merită urmărită.

În intervenția mea, am vorbit despre caracterul aproape providențial al acestei lansări, născut dintr-o întâlnire întâmplătoare într-o farmacie, unde Ema Popescu lucra și unde l-a întâlnit pe Nicolae Sârbu. De aici s-a născut colaborarea cu Gheorghe Jurma și apariția volumului, dovadă că poeții Reșiței nu se află doar la cenaclu, ci peste tot în oraș.

Barbu Iulian a interpretat titlul Cine ești? ca expresia unei conversații interioare dintre poetă și propriul sine, o întrebare pe care mulți dintre noi o traversăm. La rândul său, poetul și criticul Constantin Rupa, cunoscut și ca Radu Cernătescu, a propus o lectură postmodernă și filozofică a textelor, văzute ca spații ale interogației existențiale.

Criticul Ionel Bota a adus un contrapunct necesar, discutând problema titlurilor poemelor și subliniind că, dincolo de aceste detalii, școala de poezie de la Reșița a mai câștigat un poet.

În final, Ema Popescu a vorbit despre temele volumului – împlinire și neîmplinire, vis și credință, identitate – și despre rolul întâlnirilor literare în ieșirea din rutina unui cotidian care poate sărăci spiritul.

Ce spune poezia Emei Popescu

Privite în ansamblu, poemele din Cine ești? conturează o poezie a fragilității asumate și a identității puse sub semnul întrebării. Poemul care dă titlul volumului formulează direct această neliniște:

„Cine ești / când rămâi singur / cu tine / și nu mai poți spune / nimic?”

Un text reprezentativ este „Depresia”, unde suferința nu este estetizată, ci observată cu luciditate:
„depresia mea / mă minte frumos / îmi spune / că sunt bine / și-mi mai toarnă un pahar”.

Instrumentarul poetic este unul al simplității tensionate. Miza poemelor nu stă în metaforele discrete și neostentative, ci în starea poetică a autoarei. Poezia funcționează ca un jurnal al conștiinței, nu ca un exercițiu de virtuozitate.

Este Ema Popescu un câștig pentru Reșița – oraș cu poeți?

Da. Pentru că aduce o voce proprie și onestă, care nu confirmă un slogan, ci îl justifică. Pentru că poezia ei se naște din viață trăită și gândită, nu din formule literare. Și pentru că acest volum dovedește că literatura vie se construiește prin asumare, răbdare și curajul de a adresa întrebarea esențială, fără grabă și fără mască: cine ești?