Piedone, cu bâta în buzunar și zâmbet de televizor

A fost nevoie de un telefon. Un simplu telefon – se pare – pentru ca șeful Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Cristian Popescu Piedone, să fie săltat de mascați și pus sub control judiciar. Scandalul a ținut capul de afiș o zi întreagă, televiziunile s-au călcat pe picioare, iar publicul – cum altfel? – s-a împărțit între cei care îl văd ca pe un justițiar prigonit și cei care consideră că locul lui nu e la vârful unei instituții, ci la marginea scenei publice.

Întregul moment – de la descinderea de dimineață până la interviurile cu iz de glumă amară – pare desprins dintr-o piesă de teatru ieftin, scrisă pentru televiziuni în căutare de audiență și pentru un public flămând de „eroul anti-sistem”. Piedone și-a jucat perfect rolul: a glumit cu mascații, a ironizat momentul reținerii și a transmis subtil, ca un actor versat, că nu are nimic de ascuns. A invocat chiar hârtia igienică parfumată cu caise, „deodorantul nemțesc la budă” și alte detalii folosite abil pentru a transforma fapta anchetată într-o poveste aproape ridicolă.

Dar problema nu e parfumul, ci mirosul profund al unui sistem infestat de impostură și populism.

Piedone nu este anchetat pentru că a fost neatent la cameră. Este acuzat că a contactat un agent economic pentru a-l avertiza înainte de un control oficial. Dacă se confirmă, nu vorbim despre un simplu „sfat prietenesc”, ci despre subminarea rolului instituției pe care o conduce. Și chiar dacă acuzația ar pica, întrebarea rămâne: ce caută un astfel de personaj la vârful unei instituții-cheie a statului?

Mulți încearcă acum să acrediteze ideea că Piedone a fost „executat” pentru că ar fi deranjat marile lanțuri comerciale, restaurantele de lux și hotelurile care abia respectă normele minime de igienă. Că a început să calce pe bombeuri mari, multinaționale grase, baroni ai industriei serviciilor. Poate că așa este. Dar dacă răspunsul nostru la abuzurile din economie este să punem în fruntea ANPC un om care urlă, jignește, face show și aruncă cu bâta în stânga și-n dreapta, atunci nu mai avem nicio scuză.

Cristian Popescu Piedone nu este un reformator. Nu este un salvator. Este doar o figură folclorică, un politician încruntat care își construiește imaginea din scandal, din circ, din frică.

A fost primar, a fost condamnat, a revenit, a fost reales. A ajuns șef al unei autorități care ar trebui să funcționeze pe bază de profesionalism, nu pe spectacol de televiziune. Iar tot ce a făcut a fost să transforme misiunea instituției într-un pretext pentru imagine personală. Fiecare apariție publică, fiecare „control de forță”, fiecare conferință – toate au avut același scop: consolidarea mitului Piedone, luptătorul. Nu protecția consumatorului, nu educația pieței, nu standardele – ci imaginea, brandul, influența personală.

Iar într-o societate normală, acest gen de comportament n-ar trebui premiat, ci sancționat. Un stat serios are nevoie de oameni onești, echilibrați, cu bun simț și cu respect pentru instituții. Nu de măcelari de imagine, care își construiesc cariera pe scandaluri și amenințări televizate.

Într-o lume în care fiecare postare pe TikTok devine adevăr și fiecare ieșire vulgară e aplaudată de mase, e tot mai greu să mai vedem clar diferența dintre autoritate și spectacol. Dar tocmai de aceea, cazuri precum cel al lui Piedone trebuie analizate fără orbirea dată de simpatii sau conspirații. Poate că a fost săltat pentru că a deranjat. Dar poate că – mai grav – n-ar fi trebuit niciodată să fie acolo.

Și dacă noi, ca societate, nu suntem capabili să punem în funcții publice oameni curați la cap, nu doar „curajoși” la gură, atunci da: bine fac străinii când mai dau cu mătura prin fauna noastră administrativă. Pentru că degeaba dai cu spray nemțesc la toaletă, dacă tot sistemul pute de sus până jos.

Sursă foto: ANPC