Când câinii devin doar pretextul

Ceea ce se vede acum, în jurul Padocului Public din Reșița, este o radiografie dură a societății românești.

Nu există dialog. Există doar atacuri.

Nu există argument. Există doar ură.

Nu există interes real pentru soluție. Există doar dorința de sânge: „dați afară!”, „arestați!”, „schimbați tot!”, „criminali!”, „nu ne mai aburiți!”.

Câinii sunt doar pretextul.

Adevărata miză e alta: o societate fracturată, în care fiecare criză devine încă o ocazie de linșaj și de capital electoral.

Și e grav.

Pentru că furia a înlocuit rațiunea, suspiciunea a înlocuit dialogul iar isteria a înlocuit spiritul civic.

Fiecare subiect sensibil — fie el social, economic, sanitar sau, iată, legat de animale — este imediat aruncat în arena luptei politice. Acolo nu se mai caută soluții, ci vinovați. Acolo nu se mai caută adevăr, ci muniție.

Nimeni nu mai ascultă. Nimeni nu mai vrea să construiască.

Se caută doar certuri și spectacol.

Iar o societate care consumă doar scandal devine, inevitabil, o societate pe care o poți manipula ușor, guverna ușor, controla ușor. Nu poți construi însă nimic cu ea. Nimic durabil. Nimic serios. Nimic responsabil.

Iar în tot acest zgomot, câinii rămân ce au fost de la început: victimele colaterale ale ipocriziei colective.

Dacă vrem schimbare reală — și în padoc, și în comunitate — trebuie să renunțăm la reflexul primitiv al linșajului și să revenim la lucrul greu: soluțiile concrete, continuitatea, responsabilitatea.

În democrație, schimbarea nu se face cu ură.

Ci cu muncă.

Și cu mintea limpede.