Când progresul lasă oamenii în urmă

Ce nu vrem să vedem: de ce explodează frustrările

într-o țară care „nu a dus-o niciodată mai bine”?

O postare semnată de Andrei Caramitru, publicată pe Facebook în 14 aprilie 2025, ridică o întrebare fundamentală: cum se explică isteria, frustrarea și valul de revoltă într-o țară unde, statistic, n-am dus-o niciodată mai bine? Am încercat să traducem, pe înțelesul tuturor, un punct de vedere care ne-a părut autentic și extrem de interesant.

În ultimii zece ani, România a înregistrat o dublare – chiar triplare – a salariilor și pensiilor. Avem spitale mai moderne, școli mai dotate, autostrăzi care încep să lege punctele cardinale. Și totuși, parcă niciodată n-au fost mai multă frustrare, mai multă violență verbală, mai multă dezbinare.

Andrei Caramitru propune o explicație care pornește de la o realitate dureroasă: progresul scoate din joc o parte tot mai mare a populației. Oameni care, acum zece ani, se „descurcau” fără studii, fără meserie, din mici combinații, muncă sezonieră în diaspora sau activități la limita legalității. Astăzi, multe dintre aceste opțiuni au dispărut.

Europa nu mai oferă aceleași oportunități. Locurile de muncă prost plătite dispar, înlocuite de automatizări. Agricultura nu mai cere muncitori cu ziua, ci operatori de utilaje. Fabrica de textile nu mai are cum să plătească salarii decente și se mută în Asia. Sistemele video înlocuiesc paznicii, terminalele automate – casierele.

O parte semnificativă din societate, fără bacalaureat sau fără calificări, nu se mai poate adapta. Iar disperarea lor se transformă în furie, violență, neîncredere, haos. Este exact ceea ce vedem și în alte țări dezvoltate, de la SUA la Franța sau Germania: valuri de populism, teorii conspiraționiste, ură de clasă, radicalizare.

România, spune Caramitru, n-a știut să gestioneze această tranziție. N-am construit școli profesionale atractive, n-am adus oamenii din zonele sărace în orașele unde sunt joburi, n-am creat punți. Iar acum plătim prețul unei modernizări fără strategie socială.

O concluzie amară: dacă azi râdem de cei care „nu fac față”, mâine s-ar putea să fim noi în locul lor. Când AI-ul va prelua joburile de birou, iar elitele digitale vor câștiga tot, mulți dintre noi s-ar putea trezi… în rândul celor rămași pe dinafară.

Întrebarea este: ce facem, fiecare dintre noi, pentru a nu deveni următorii excluși ai unei lumi care nu așteaptă pe nimeni?

Sursă foto: digi24.ro