Copiii care nasc copii: o dramă pe care România nu o mai poate ignora

Organizația Salvați Copiii aduce din nou în atenție, printr-un comunicat de presă, una dintre cele mai grave și mai persistente probleme sociale din România: drama fetelor care devin mame la vârste la care copilăria ar trebui să fie singura lor preocupare.

Este o realitate care nu se vede în agitația orașelor mari, dar care arde mocnit în comunitățile vulnerabile, unde educația ajunge prea târziu, sărăcia prea devreme, iar protecția copilului rămâne, de multe ori, doar o promisiune.

Comunicatul vine însoțit de cifre exacte, reci, greu de privit, dar necesare pentru a înțelege dimensiunea tragediei. În 2024, 586 de fete sub 15 ani au devenit mame, iar peste 6.000 de adolescente au născut în același an. Dar oricât de precise ar fi aceste statistici, ele nu reușesc să surprindă decât vârful unui iceberg social care se adâncește tot mai mult: în spatele fiecărui număr se află un destin frânt, o copilă care devine adult peste noapte, într-un sistem care nu este pregătit nici să o protejeze, nici să o susțină.

Și drama nu se oprește la momentul nașterii. Salvați Copiii atrage atenția asupra unui fapt care amplifică vulnerabilitatea acestor mame-copii: 61,43% dintre nou-născuții proveniți de la mame sub 15 ani nu au paternitatea recunoscută. Această cifră nu este doar un detaliu birocratic, ci fotografia fidelă a unei singurătăți impuse. În locul unui sprijin familial, medical sau emoțional, multe dintre aceste fete se confruntă cu tăcerea, rușinea și abandonul.

Dar drama continuă dincolo de statutul civil al nou-născutului. Controlul prenatal este aproape inexistent: 37,2% dintre mamele sub 15 ani nu au avut niciun consult medical înainte de naștere, un procent dublu față de media națională. Trupuri încă în formare poartă o sarcină pe care nu o înțeleg și pe care nu o pot gestiona. Riscurile medicale cresc, iar probabilitatea ca nou-născutul să vină pe lume cu o greutate mică urcă la aproape 19%.

Ceea ce comunicatul Salvați Copiii face vizibil, cu luciditate și fermitate, este exact acest cerc al neputinței: săracia, lipsa de educație și subfinanțarea sistemului medical creează o realitate în care copiii nasc copii, iar unii dintre acești nou-născuți nu reușesc să supraviețuiască primului an de viață.

România continuă să înregistreze una dintre cele mai mari rate ale mortalității infantile din Uniunea Europeană: 5,6 decese la 1.000 de nașteri vii, cu o prăpastie adâncă între rural (6,6) și urban (4,6). În spatele acestor cifre se află spitale fără echipamente, cabinete fără aparatură, sate fără medici și comunități în care accesul la sănătate devine un drum prea lung, prea scump și uneori imposibil.