Demolarea unui mit: Eficiența administrației private

Se repetă obsesiv, ca un refren fără fond: „Statul e cel mai prost administrator.” A devenit lozincă, dogmă, armă politică. Dar datele reci, verificabile, spun altceva.

Topul celor mai mari 30 de companii din România în 2024, împărțite între cele private și cele de stat, demolează această prejudecată. Companiile private au cumulat o cifră de afaceri uriașă: 371,92 miliarde lei. Cele de stat – doar 70,38 miliarde lei. Cu toate acestea, profitul net e aproape identic: 13,51 miliarde lei – companii private, 13,42 miliarde lei – companii de stat.

Mai importantă este însă eficiența reală: Rata medie a profitului net la privat: 3,04%. La stat: 15,58%. Adică statul obține de 5 ori mai mult profit din fiecare leu rulat. Asta în condițiile în care e de netăgăduit că multe dintre aceste companii de stat au fost, ani la rând, vaca de muls a partidelor politice, terenul preferat pentru sinecuri, nepotisme și interese obscure. Și totuși, Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica, Imprimeria Națională sau Depogaz nu doar că rezistă, dar produc profituri imense, cu randamente care uneori sar de 40–50%.

Între timp, multe firme private cu cifre amețitoare de afaceri reușesc performanța rușinoasă de a avea profit net zero. Și atunci, cum se explică un randament atât de scăzut al acestor giganți privați?

Fără să mai luăm în calcul externalizarea profitului în paradisuri fiscale „prietenoase”, fără să amintim optimizările contabile și schemele de minimizare a taxelor… rămân în urmă oalele sparte, plătite în România. Cine le plătește? Beneficiarii celui mai mic salariu net din Uniunea Europeană.

Poate că a venit momentul să nu mai luăm de bune miturile rostogolite de elitele „reformatoare”.

Statul nu e un prost administrator prin definiție. Dimpotrivă: atunci când e lăsat să-și facă treaba, poate fi chiar exemplu de eficiență.