Despre curaj, „morală” și comentariile care spun mai mult decât autorii lor

Sunt momente în care nu mai este nevoie de investigații jurnalistice pentru a înțelege cât de adânc s-a degradat spațiul public. E suficient să citești comentariile.

Sub un punct de vedere exprimat public – fie că îți place sau nu, fie că îl împărtășești sau îl respingi – se revarsă un torent de insulte, insinuări, „dezvăluiri” fără probe, procese de intenție și sentințe morale pronunțate de pe tastatură, cu o siguranță care ar face invidios orice tribunal.

Nu ideile sunt combătute.
Nu argumentele sunt discutate.
Nu faptele sunt analizate.

În schimb, apar atacuri la persoană, calomnii grosolane, suspiciuni fabricate și condamnări morale fără nicio dovadă.

Aceasta nu este dezbatere publică.
Este o execuție simbolică, practicată de ani buni în România, de fiecare dată când cineva iese din rând și spune ceva care deranjează.

Paradoxal – sau poate deloc – aceiași oameni care cer „justiție curată”, „moralitate” și „stat de drept” folosesc, fără ezitare, exact armele care au compromis aceste concepte: calomnia, intimidarea, presiunea publică, linșajul verbal.

Ironia supremă?
Mulți dintre cei care urlă cel mai tare împotriva „sistemului” folosesc exact metodele sistemului pe care pretind că îl detestă.

Să lămurim un lucru simplu, pe înțelesul tuturor:
apartenența politică nu este infracțiune.
opinia nu este probă.
iar insulta nu ține loc de adevăr.

Cine are dovezi – să le prezinte instituțiilor abilitate.
Cine are argumente – să le formuleze civilizat.
Cine nu are nici una, nici alta – să accepte că tăcerea este, uneori, o formă de igienă publică.

Problema nu este că cineva își exprimă un punct de vedere sau altul.
Ea apare atunci când cuvântul este folosit pentru a transforma neadevărul și intimidarea în instrumente de reducere la tăcere a celorlalți.

Acolo nu mai e dispută de idei, ci eșec de caracter și de civilizație.
Iar din acest eșec nu se nasc opinii, ci caricaturi ale responsabilității civice și umane.

Pentru acești justițiari de conjunctură, moralitatea invocată nu este decât un decor care maschează dezastrul din spatele unei imagini atât de agresiv cultivate.