Cu Marian Apostol am stat „față în față” pentru prima dată în toamna anului 2010, când era (și încă este) președintele Filialei Caraș-Severin a Confederației Cartel ALFA. Atunci, a pus o cărămidă grea, cât un bloc de beton armat, la dezamorsarea conflictului dintre patronat și sindicatul din cadrul S.C. Hidroconstrucția S.A. Bistra – Poiana Mărului. Convins fiind că este părtinitor, m-a surprins plăcut obiectivitatea și echidistanța sa, dorința sinceră de a rezolva situația. Nu-i bănuiam talentul și calitățile de scriitor.
Anii au trecut, iar relația noastră a evoluat de la „dumneavoastră” la „tu”, spre bucuria amândurora.
Primind cărțile cu autograful autorului, m-am simțit onorat și îndatorat să le citesc. Am început cu Pelerinaj către sufletul meu și am continuat cu romanul Lumina nopților înstelate. Precum în viață, așa și în scris: dezinvolt, jovial, prietenos cu cititorul.
Marian Apostol dă frâu liber chemărilor lăuntrice și te invită să călătorești. Nici măcar în Zodia Pandemiei Covid nu a stat acasă, preferând să plece împreună cu fiul său pe Camino Portughez.
Așa cum fiecare dintre noi vede și interpretează lumea prin filtrul propriu, tot așa procedează și Marian, asemănător unui apostol. Diferența este că el nu răspândește o învățătură religioasă – nu este cazul –, ci își caută rezistența și echilibrul interior în călătoriile sale. Stilul său inteligent, debordant uneori, subiectiv și obiectiv în același timp, direct, dă savoare lecturii. Nu exagerează, deși se întâmplă să se entuziasmeze sau să devină meditativ, contemplativ, față în față cu oamenii și locurile pe care le descoperă mergând doar la pas.
Din cărțile lui Marian Apostol înveți istorie și geografie; ele sunt pline de elemente culturale și sunt scrise în ton cu tendințele actuale. Traseele nu sunt doar turistice, ci alternează cu portrete de oameni – personaje, peisaje și întâmplări, legendele locurilor străbătute. Santiago de Compostela, El Camino, Camino Portughez, povești de viață, povești de moarte, oameni interesanți. Și te trezești că ai ajuns la fiecare destinație în parte și că încălțările rezistă, la fel și picioarele. Iar narațiunea continuă.
Ca într-o frescă murală de mari dimensiuni, unde culorile se prelungesc una din alta, Marian pictează cuvintele și fotografiază prin frazele care îi ies din condei.
Cărțile lui se citesc ușor. Ești mereu în mișcare. Simți dinamismul prin ritmul frazelor, ca și cum ai fi acolo, martor nevăzut la discuțiile dintre tată și fiu… pe Camino Portughez.
De la America ogarului cenușiu a lui Romulus Rusan, nu am mai citit cărți de asemenea factură, care să mă bucure atât de mult.
Vă recomand cu căldură Ochiul de veghe, Decembrie de foc (Ed. Hoffman, 2021), Până la capăt și volumul de poeme Îngerul din pufoaică sau ultima sa apariție, care are structura unui roman nonficțional, ElectroSclavie.
Lectură plăcută!
Felicitări, Marian Apostol, pentru tot ce faci la Reșița și pentru Banat!
Nicolae Preda