Fariseul modern în straie de salvator

Într-o țară care și-a pierdut de mult busola morală, în care funcția publică nu mai este despre responsabilitate, ci despre spectacol și influență, asemenea personaje ajung adesea să fie privite, de către o parte importantă a populației, ca niște salvatori. O iluzie periculoasă, întreținută de un sistem care nu pedepsește nemernicia, ci o recompensează. Astfel de indivizi nu sunt decât produse ale acestui sistem – șarlatani cu tupeu, farisei care se hrănesc din naivitatea celor ce încă mai caută lideri acolo unde ar trebui să fie doar oameni ai legii, ai ordinii, ai guvernării bunului simț.

Condamnați, întorși, reșapați și din nou promovați, aceștia reprezintă arhetipul politicianului român care nu dispare, ci revine mereu, reinventat, cu aceeași lipsă de scrupule și același dispreț față de oameni. Nu respectă nimic și pe nimeni, dar pozează în justițiari, în oameni-soluție, în autorități providențiale. Ei calcă în picioare bunul simț și drepturile celor din jur, având întotdeauna camera de filmat pregătită să arate cum „fac ei ordine”.

Problema majoră nu o reprezintă aceste scursuri umane. Problema suntem noi. Cei care lăsăm astfel de personaje să ne conducă, cei care ne amăgim că, de data aceasta, unul dintre ei va fi „altfel”. Că, dacă e șmecher, urlă, bate cu pumnul în masă și umilește pe cineva în direct, poate că o face pentru noi. Adevărul este că nu o face decât pentru el și pentru cei care îl țin acolo, în vârful piramidei corupției.

Românii se mai revoltă uneori, chiar dacă o fac mai mult în gând sau pe rețelele sociale. Însă, adesea, ei își direcționează greșit valul nemulțumirii. Caută alternative printre rezervele de cadre ale sistemului care, din când în când, aruncă momeli în spațiul public. Indivizi cu trecut dubios, dar cu discurs „popular”. Indivizi care știu să dea vina pe alții, dar care nu-și asumă niciodată propria impostură. Indivizi care sunt, la rândul lor, rotițe într-un mecanism ce nu se schimbă niciodată.

Să fim un popor de oameni proști? Nu cred! Sau… poate că nu. Dar suntem, cu siguranță, un popor care refuză să învețe. Un popor care cade în aceleași capcane, orbit de strălucirea falsă a acestor falși eroi, ce ar fi trebuit să fie, de mult, istorie.

Nu vreau să dau nume, dar vă provoc să-i identificați. Sunt mereu în prime-time, umplându-ne timpul și spațiul cu spectacolul grandorii lor, cu deșeurile toxice ale unei gândiri marcate de dispreț total față de oameni și fată de bunul simț. Identificarea acestora și trimiterea lor în uitarea pe care o merită ar fi un bun exercițiu pentru sănătatea morală și spirituală a acestui popor.

Sursă foto: yogaesoteric.net