Gheorghe Jurma – 80 de ani de tinerețe

Articol de
Marian Apostol

 

La aniversarea a 80 de ani, Gheorghe Jurma continuă să fie un fenomen cultural, un paradox al timpului care refuză să fie încadrat în paginile unui calendar.

 

În timp ce alții își caută ochelarii pe frunte sau cheile prin buzunare, el își caută următorul manuscris de editat, cu energia unui debutant și disciplina unui maestru. Cu o viață dedicată literaturii, reușește performanța rară de a îmbina rigoarea academică cu o modestie autentică, iar peste toate presară un umor fin și bine temperat, suficient cât să arate că seriozitatea nu exclude autoironia.

 

Dacă timpul ar avea umor și, poate, puțin respect pentru el însuși, cu siguranță l-ar lăsa pe maestru să-l editeze puțin. L-ar încetini acolo unde fuge prea repede și i-ar adăuga note de subsol acolo unde istoria a fost prea grăbită.

 

Iar dacă, pe lângă asta, timpul ar avea și înțelepciunea necesară, s-ar opri o clipă din goană, fascinat de felul în care Gheorghe Jurma reușește să-și pună amprenta asupra celor din jur. L-ar privi cu admirație, încercând să-i deslușească puterea cuvintelor și să pătrundă misterul zâmbetului său enigmatic, care pare să ascundă o întreagă bibliotecă de gânduri.

 

Și, poate, ar reuși să-i înțeleagă tăcerile, atât de pline de înțelesuri, încât uneori spun mai mult decât orice cuvânt.

 

 

Cu o viață dedicată promovării tezaurului cultural local, maestrul îmbină conștiința propriei valori cu o modestie admirabilă și un umor savuros – ingrediente care l-au consacrat drept un mentor accesibil și respectat.

 

Născut pe 5 februarie 1945, în satul Bobda din județul Timiș, Gheorghe Jurma a crescut într-un mediu rural care i-a modelat sensibilitatea prin povești, tradiții și o puternică legătură cu natura. Studiile la Liceul de Muzică și Arte Plastice din Timișoara și la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara i-au oferit o bază academică solidă și ocazia de a studia sub îndrumarea unor personalități remarcabile. De atunci, a început să construiască punți între scriitori și cititori, între generații și între cărți și oameni.

 

Ajuns la Reșița în 1970, s-a alăturat cu modestie și determinare celor care, de generații, construiau peisajul literar al orașului. Și-a asumat rolul de liant între trecut și viitor, continuând cu pasiune și rigoare munca celor care au deschis drumul înaintea sa. A fost redactor la „Flamura”, redactor-șef la „Timpul” și, mai târziu, director al Editurii Tim. Sub bagheta lui s-au publicat peste 500 de volume, multe dedicate scriitorilor locali, altele marilor clasici români. Printre pagini și manuscrise, a găsit mereu timp să își împartă energia între proiecte diverse, făcându-i pe mulți să se întrebe dacă ziua lui are mai mult de 24 de ore.

 

 

Cenaclul literar „Semenicul” din Reșița este una dintre marile sale pasiuni. Sub îndrumarea sa, nu a fost doar un loc de întâlnire pentru scriitori, ci o adevărată școală a talentului și disciplinei. Pot spune din proprie experiență că tinerii scriitori care își citesc aici textele trebuie să fie pregătiți nu doar pentru o disecție serioasă, ci și pentru un umor care te face să râzi, să înghiți în sec și să înveți în același timp. Critica lui Gheorghe Jurma este ca un brici – precisă, ascuțită și imposibil de ignorat. Dar niciodată descurajantă, ci mereu menită să scoată ce este mai bun din tine.

 

Ca membru al cenaclului și colaborator relativ apropiat, am avut ocazia să-l văd în multe ipostaze: mentor, editor, critic exigent, dar și maestru al ironiei rafinate. Mi-a editat cărți, m-a apreciat, m-a ironizat (nu o dată!) și m-a încurajat, dar niciodată nu m-a lăsat să cred că lucrurile serioase se pot face și altfel decât prin muncă. Într-un mod doar de el știut, reușește să transforme ironia într-o formă de mentorat, iar critica sa te face să îți iei manuscrisul și să-l rescrii cu și mai multă determinare.

 

 

Cine crede că la 80 de ani Gheorghe Jurma și-a încetinit ritmul se înșală amarnic. Nu bea alcool, dar compensează cu o cantitate impresionantă de Cola – combustibilul său literar. Pe lângă asta, își împarte timpul cu o precizie demnă de un ceas elvețian între multiple proiecte editoriale, lansări de carte, întâlniri și dezbateri. Nu are timp să se plictisească și, din câte se pare, nici să îmbătrânească. Anii își urmează cursul, dar asupra lui au un efect aparte – îi adaugă înțelepciune, nu riduri, iar dacă lasă vreo urmă, aceasta se ascunde printre cărțile și manuscrisele care îi definesc existența.

 

De-a lungul timpului, contribuția sa la cultura Banatului Montan nu a trecut neobservată. A fost distins cu titlurile de Cetățean de Onoare al municipiului Reșița și al județului Caraș-Severin, a primit medalia comemorativă „Mihai Eminescu” și numeroase premii literare. Dar, dincolo de medalii și diplome, adevărata sa recunoaștere stă în impactul pe care l-a avut asupra celor cunoscuți. E greu să găsești un scriitor din zonă care să nu fi fost, măcar o dată, îndrumat, sprijinit sau „înțepat” cu o ironie bine dozată de Gheorghe Jurma. A reușit să transforme critica într-o lecție, să facă din mentorat un schimb autentic de idei și să demonstreze că, uneori, cel mai mare premiu este respectul sincer al celor din jur.

 

 

În numele membrilor Cenaclului „Semenicul” și al tuturor celor care v-au cunoscut, v-au citit, v-au contrazis și au avut privilegiul de a învăța de la dumneavoastră, vă mulțumim! Sunteți un mentor exigent, un prieten sincer și un om pentru care cultura este mai mult decât o profesie – este un mod de viață.

 

La mulți ani, maestre Gheorghe Jurma! Și nu uitați: viața începe la 80 de ani, mai ales pentru cei care iubesc literatura, au destulă energie să trăiască la intensitate maximă și destulă minte să știe că mai sunt multe pagini de scris!

 

 

 

Facebook Comments

Distribuie:

Te-ar mai putea interesa si

Cele mai citite