Între matematică parlamentară și ruptura din societate

Trecutele alegerile parlamentare au lăsat în urmă o realitate politică pe care nimeni nu o mai poate ignora. PSD a câștigat alegerile, AUR a devenit una dintre cele mai importante forțe politice ale țării, iar vechile formule de majoritate funcționează tot mai greu într-o societate tot mai fragmentată și tensionată.

În mod firesc, primul partid clasat ar trebui să încerce formarea unei majorități și asumarea guvernării. Numai că realitatea parlamentară actuală complică serios acest lucru.

Pe de o parte, retragerea PNL spre opoziție este ușor de înțeles din punct de vedere politic. Este greu să continui o alianță în condițiile în care PSD s-a aliat cu AUR pentru a susține moțiunea de cenzură împotriva propriului premier stabilit în cadrul coaliției PSD–PNL. Din acel moment, relația dintre cele două partide a fost afectată inevitabil, iar ideea unei reconstrucții rapide a majorității devine mult mai complicată.

Pe de altă parte, nici situația AUR nu poate fi ignorată. Vorbim despre un partid susținut de un număr foarte mare de alegători și care, în lipsa accesului la orice formulă de guvernare, va continua să lase impresia că are soluții salvatoare pe care „sistemul” refuză să le accepte. În politică, această poziție este extrem de avantajoasă: poți critica permanent fără să fii obligat să suporți costurile reale ale guvernării.

Aici apare riscul pe termen lung. Cu cât AUR rămâne mai mult în afara oricărei formule de responsabilitate executivă, cu atât discursul său poate deveni mai puternic pentru o parte tot mai frustrată a societății. Iar dacă tensiunea socială continuă să crească, este foarte posibil ca acest partid să ajungă în timp nu doar o forță importantă, ci chiar una majoritară.

Abia atunci situația ar putea deveni cu adevărat periculoasă pentru România. Pentru că o societate care împinge constant o parte importantă a electoratului în afara oricărei perspective reale de participare la putere riscă să transforme frustrarea în radicalizare.

Din acest motiv, cred că președintele Nicușor Dan ar trebui să permită Parlamentului să clarifice democratic dacă există sau nu o majoritate funcțională. Dacă o asemenea majoritate se poate forma în mod constituțional, ea ar trebui lăsată să încerce să guverneze și apoi să fie judecată după rezultate.

Dacă un asemenea experiment politic ar funcționa, ar fi bine pentru România. Dacă nu, societatea ar înțelege poate mai clar diferența dintre forța discursului de opoziție și dificultatea reală a administrării unei țări.

Poate că adevărata problemă a României nu mai este doar cine guvernează, ci faptul că încrederea dintre stat și societate se erodează tot mai mult. Iar acolo unde încrederea dispare, fiecare decizie este percepută ca abuz, fiecare alianță ca trădare și fiecare adversar ca un pericol absolut.

România are nevoie acum mai puțin de excluderi definitive și mai mult de luciditate, dialog și clarificări politice reale. Pentru că tensiunile ignorate nu dispar. Se adună.

foto: Evenimentul zilei