„Mobilă și durere” – un final clasic și curat pentru Festivalul de Teatru „New Wave” de la Reșița

Festivalul Internațional de Teatru „New Wave” – Ediția a V-a s-a încheiat cu o montare care nu a căutat să impresioneze prin artificii sau reinterpretări spectaculoase, ci prin claritate, simplitate și încredere în forța textului și a actorului. Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe a adus la Reșița spectacolul „Mobilă și durere” de Teodor Mazilu, în regia lui Cristian Ban, oferind publicului o seară de teatru clasic și viu, susținut de o distribuție puternică.

Scris în 1974, în plin comunism, textul lui Mazilu păstrează o acuitate surprinzătoare. E un teatru al absurdului cotidian, al ironiei directe și al aluziilor care încă dor, dar și al umorului amar pe care îl înțelegi cu atât mai bine dacă ai trăit acea epocă. Și totuși, spectacolul funcționează excelent și pentru cei care n-au cunoscut direct acea lume – tocmai pentru că Mazilu a scris despre oameni, despre compromisuri, despre resemnare și derută, teme care nu țin de o epocă anume.

Regizorul Cristian Ban a ales să monteze textul într-o cheie clasică, curată, fără brizbrizuri, mizând pe claritatea replicii și pe coerența jocului actoricesc. Nu e o montare reinventată sau reinterpretată, ci o alegere de sobrietate scenică, în care textul e pus pe primul plan, iar decorul minimalist și costumele asortate cromatic cu spațiul susțin discret atmosfera anilor ’70–’80. Muzica din epocă, folosită fără ostentație, întărește această ancorare într-un timp recognoscibil, dar niciodată precis delimitat.

În centrul spectacolului se află cuplul Sile Gurău – Melania, interpretat de Sebastian Marina și Mădălina Mușat. Ambii oferă interpretări solide, iar Mădălina Mușat iese în evidență printr-o prezență scenică intensă și un joc interiorizat, fără teatralizări inutile. O mențiune aparte merită și Costi Apostol, în rolul lui Urecheatu – un personaj caricatural care, în loc să alunece spre grotesc, este jucat cu o naturalețe surprinzătoare, cu măsură și inteligență.

Distribuția este completată cu aplomb de Daniel Rizea (Paul Arnautu), Oana Jipa (Lizica Arnautu), Nicholas Cătianis (Gore), fiecare contribuind la imaginea unei lumi în care aparențele și fricile se ciocnesc neîncetat.

Sala Teatrului de Vest Reșița a fost plină, iar aplauzele prelungite de la final au confirmat că această montare clasică a mers direct la public. Într-un festival unde s-au văzut spectacole diverse, cu forme teatrale dintre cele mai variate, „Mobilă și durere” a fost alegerea potrivită pentru închidere: un spectacol simplu, dar nu simplist, cu miez, cu umor, cu sinceritate și cu o distribuție care a livrat fără rest.

Încheierea festivalului „New Wave” cu acest spectacol bine articulat confirmă direcția matură a ediției din acest an – un festival care și-a asumat diversitatea repertorială și estetică fără ostentație, aducând la Reșița producții variate, valoroase, într-un dialog viu cu publicul.

O muncă de organizare covârșitoare s-a concretizat într-un festival cu care Teatrul de Vest și Reșița se pot mândri pe deplin. A fost o ediție reușită, echilibrată și bine dusă la capăt, dovadă că teatrul de calitate își găsește locul și într-un oraș cu rădăcini muncitorești, dar cu o deschidere autentică spre cultură și artă.

La final rămâne poate cel mai important lucru: sentimentul că publicul a fost acolo – prezent, atent, cald – și că acest festival a devenit, încet și sigur, o sărbătoare a teatrului, pe care reșițenii au trăit-o alături de numeroșii lor invitați.

Pentru că a reușit să trezească un interes real în lumea teatrului românesc – și nu numai –, festivalul „New Wave” devine mai mult decât un eveniment anual. El este deja o perspectivă vie: aceea a unei întâlniri așteptate cu nerăbdare de artiști, teatre și spectatori deopotrivă.