Eclesiastul
„Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei. Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou. Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotituri. Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.”
Sunt cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
Din perspectiva celor spuse de Eclesiast, putem înțelege că totul este trecător, dar pentru toți și pentru toate există șansa unui nou început! Oamenii se nasc, cresc, capătă putere, se maturizează… apoi încep să îmbătrânească, stingându-se puțin câte puțin până ajung în neființă! Pe acest parcurs singurul lucru important, care poate marca trecerea prin această lume, este legat de lucrurile bune pe care le lasă în urma lor. Iar lucrurile bune sunt cele care asigură energia necesară menținerii mișcări ciclice permanente, despre care ne vorbește Eclesiastul.
Ce lăsăm în urma noastră?
Poate că de aceea criticul literar Gheorghe Jurma își frământă zilele și nopțile cu întrebarea „Ce lăsăm în urma noastră?”, care poate fi titlul unei cărți încă nescrise. Întrebarea mai poate fi însă și una pe care merită să ne-o punem fiecare dintre noi… cei trecători prin această lume.
Sâmbătă seara, 6 noiembrie 2021, în jurul orelor 19, în timp ce priveam un spectacol unic desfășurat în decorul asigurat de ruinele Căminul nr. 1 din Mociur, mă gândeam la toate acestea.
Este evident că lucrurile realizate de oameni, fie ele clădiri sau întreprinderi de orice fel, împart aceeași soartă cu aceștia. Și ele trăiesc perioada lor de glorie, aducând confort și bunăstare în viața oamenilor care cu eforturi le-au construit, apoi îmbătrânesc moral și fizic încetând să mai producă valorile materiale, estetice si sociale care au determinat construcția acestora. Atunci când se întâmplă acest lucru, trebuie să avem puterea, inteligența, de a consimți despărțirea fără să uităm că principala noastră menire este de a pune altceva în loc… ceva mai adaptat timpurilor pe care le trăim și chiar propriilor noastre pretenții.
Spectacolul a încercat să sugereze, printre altele, și această necesară despărțire de trecut, printr-un ceremonial acompaniat de o sfâșietoare muzică ce marchează momentul marii treceri în neființă. Dar, după spusele Eclesiastului, fiecare sfârșit este prilej pentru un nou început… pentru renașterea unui spațiu, în cazul de față, sau a societății în ansamblul ei. Renașterea nu poate avea loc decât din propria cenușă, asemeni păsării Phoenix, al cărei zbor printre flăcări este foarte sugestiv desenat, în timpul spectacolului, pe unul din pereții ruinați ai celui ce a fost Căminul nr. 1, Mociur. De altfel, pe lângă acest simbol mitologic, întreg spectacolul, remarcabil prin precizie, acrobație, echilibru și inteligență, a transmis celor prezenți multe motive de reflecție privind modul în care se raportează la schimbările din viața cotidiană.
Sfârșitul unei epoci, începutul alteia
Spectacolul a marcat practic sfârșitul unei epoci în viața Mociurului și începutul alteia. Despărțirea de vestigiile trecutului este motivată de crearea spațiului necesar pentru a pune altceva în loc. Iar lucrurile, în acest sens, după depășirea unor etape care se încadrează în tiparul birocrației naționale și europene, încep să se desfășoare cu repeziciune. S-a predat deja către constructor amplasamentul aferent Căminului nr. 2, în vederea demarării lucrărilor de reabilitare cuprinse în proiectul acceptat la finanțare „Reabilitarea și modernizarea fondului locativ existent – reabilitarea blocului Cămin nr. 2 de locuințe sociale și demolarea blocului Cămin nr. 1 de locuințe sociale, cartier Mociur”.
În urma recompartimentărilor propuse, cele 90 de garsoniere existente vor fi transformate în 50 de apartamente, având bucătării și băi proprii, 12 garsoniere, 28 apartamente cu 2 camere și 10 apartamente cu 3 camere. Lucrările prevăd 3 obiective majore:
– reabilitare Cămin nr. 2 de locuințe sociale,
– demolare Cămin nr.1 de locuințe sociale,
– amenajare spațiu exterior Căminului nr. 2, inclusiv spațiul de sub Căminul 1 ce se va demola.
Pentru terenul exterior au fost prevăzute lucrări de terasamente, spațiu verde, amenajare parcare, piațetă, loc de joacă și alei. De asemenea, au fost prevăzute elemente de mobilier urban și iluminat exterior. Valoarea totală a lucrărilor contractate este de 8.279.591,09 lei, din care 7.487.689 lei sume nerambursabile. De asemenea, s-a aprobat finanțare europeană de 893.692,68 lei pentru reabilitare și dotarea Școlii Primare și a Grădiniței Mociur.
Proiectele sunt finanțate din fonduri europene, cu o cofinanțare de la bugetul local, prin intermediul Grupului de Acțiune Local Reșița, și au ca termen de implementare (finalizare) data de 31 decembrie 2023. Ele fac parte din Strategia de Dezvoltare Locală (SDL) a Zonelor Urbane Marginalizate din Municipiul Reșița ce vizează îmbunătățirea condițiilor de locuire în cele 5 zone urbane marginalizate (ZUM).
Dar acestea sunt doar proiectele pe termen scurt! Ele fac parte dintr-un ansamblu de proiecte, cu termen ceva mai lung de implementare, ce vizează transformarea totală a Mociurului.
Pe o suprafață de aproximativ 60 hectare, care acum sunt insalubre și inestetice, vor avea loc activități de urbanizare ce vor transforma această zonă într-un centru care va face legătura între cele două părți ale Reșiței, respective orașul vechi și cel nou! Accesul către această zonă se va face printr-o rețea de șosele destinate atât traficului de marfă, necesar pentru aprovizionarea centrelor comerciale ce vor fi construite aici, cât și celui de persoane, făcând astfel legătura cartierului Mociur cu cele două părți ale orașului.
Există chiar un masterplan în acest sens, care aparține dezvoltatorului imobiliar „Ceetrus România”. Acesta vizează o investiție majoră, derulată în mai multe faze, respectiv:
Faza 1: Shopping Mall (35.000 m2 GLA);
Faza 2: Retail diy (9.000 m2 GLA), Aquapark pe o suprafață de 4 hectare (bazine interioare și exterioare, tobogane și servicii de welness cu o capacitate pentru o audiență de 700 de persoane în interior), Hotel (11.700 m2 și 150 de camere);
Faza 3: Office (4.000 m2 GLA);
Faza 4: Hotel (150 camere).
Drumurile de acces intră în sarcina Primăriei Reșița și se realizează, în cea mai mare parte, din resurse europene acordate pentru proiecte aflate deja în procedură de finanțare sau chiar finanțate.
Puterea de a accepta, curajul de a schimba și înțelepciunea de a face diferența
Într-o superbă rugăciune pentru liniștea sufletului, creștinii apelează la Atotputernicul Tată cu următoarea rugăminte: „DOAMNE, dă-mi PUTEREA de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, CURAJUL de a schimba lucrurile pe care le pot schimba și ÎNȚELEPCIUNEA de a face diferența dintre ele! AMIN!”
Cred că, în cazul de față, înțelepciunea este rezultatul capacității noastre de a înțelege că tot ce este creat de OM are un sfârșit. Că, în loc să ne epuizăm resursele pentru a încerca să evitam lucruri deja întâmplate, mai bine le folosim pentru a determina noi începuturi, asigurând astfel ciclicitatea care marchează întregul parcurs al vieții oamenilor, evenimentelor și lucrurilor.
Pentru că „Ce a fost va mai fi și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.” sau „Un neam trece, altul vine şi pământul rămâne veșnic în picioare.” Nu-i așa? Dacă, cu un efort de imaginație, reușim să reducem pământul la o scară care să-l aducă la nivelul cartierului Mociur, vom înțelege că toate renunțările și schimbările din acel spațiu au ca singură motivație necesara transformare a acestuia într-un cartier care să corespundă nevoilor și așteptărilor noastre.
Este singurul mod în care noi, oamenii din acest spațiu, putem contribui la rămânerea lui în picioare. Sunt mulți cei care au înțeles acest lucru și s-au antrenat foarte serios în rezolvarea unor probleme ce se puteau transforma în piedici importante. Una dintre cele mai importante provocări de pe parcursul acestor demersuri a fost relocarea oamenilor care locuiau în cele două cămine insalubre din Mociur. Despre ei se poate vorbi privindu-i din perspective foarte diverse. Dar ceea ce nu trebuie uitat este că sunt OAMENI, reșițeni de-ai noștri, care nu trebuie lăsați în urmă, ci trebuie să li se potrivească cadența pașilor cu pașii orașului. Când a fost vorba să înțelegem acest lucru, o parte dintre noi nu au reușit să se decupleze de egoism și au încercat să pună piedici acestui proiect major pentru Reșița, în timp ce alții, tot dintre noi, au depus eforturi pentru eliminarea acestor piedici. Dintre cei din urmă amintesc Direcția de Asistență Socială, Direcția Patrimoniu, din cadrul primăriei Reșița, și asociațiile Nevo Parudimos și Humanitas Pro Deo, fără de care relocarea oamenilor din Mociur în alte zone era foarte greu de realizat, iar începerea proiectului de reabilitare a zonei ar fi fost mult întârziată.
Spectacolul realizat aseară, în Mociur, de artiștii unei scoli de circ contemporan, în decorul unui bloc care în termen scurt nu va mai fi, a lăsat loc pentru înțelegerea faptului că, dacă vrem să avem viitor, este necesar să găsim puterea necesară despărțirii de trecut, oricât de glorios ar fi fost acesta. Suntem însă destui cei care, din păcate, ne-am legat cu lanțurile de trecut și ne plângem zilnic că nu avem libertate, fără să sesizăm că acest tip de comportament nu aduce nimic bun în viețile noastre… Că nu reprezintă decât „deșertăciune și goană după vânt”.
