Nevoia de independență a Uniunii Europene în contextul geopolitic actual

Particip în aceste zile la un seminar internațional desfășurat la Predeal, cu tema consolidării dialogului social tripartit și a negocierilor colective ca instrument pentru abordarea crizei costului vieții.

În cadrul primului panel de discuții, moderat de Bogdan Hossu, președintele Confederației Nationale Sindicale Cartel ALFA, s-a abordat tema „Negocieri la nivel european”. Au luat cuvântul Petru Dandea, membru în Comitetul Economic și Social European, Bogdan Preda, fost director executiv și secretar general al Consiliului Patronatelor Bancare din România, și Joseph Thouvenel, secretar confederal al Confederației Franceze a Sindicatelor Creștine. Cu nuanțări specifice organizațiilor reprezentate, ocupației și experiențelor personale, fiecare dintre aceștia a atras atenția asupra riscului ca economia și spațiul UE să devină excesiv dependente de economii din afara Uniunii, cu consecințe grave pentru sustenabilitatea economică a UE și securitatea acestui spațiu, din perspectivă economică și socială. Joseph Thouvenel a subliniat nevoia de independență a Uniunii Europene în contextul geopolitic actual și efectele alegerilor pe care le facem.

Într-o lume din ce în ce mai polarizată, Uniunea Europeană se confruntă cu o provocare majoră: recâștigarea independenței economice și industriale într-un context dominat de influențele marilor puteri economice și militare. Alegerea de a investi masiv în armament de producție americană presupune o subordonare economică și strategică față de SUA, reflectată nu doar prin dependență tehnologică, ci și printr-o alocare insuficientă a resurselor pentru dezvoltarea unei industrii europene proprii.

Timp de decenii, Europa a desființat treptat propriile sectoare industriale, preferând importurile — o opțiune care părea inițial mai ieftină, dar care se dovedește extrem de costisitoare pe termen lung.

Prin această strategie de importuri în domeniul echipamentelor militare, Uniunea Europeană rămâne vulnerabilă pe plan defensiv. Pe de altă parte, aplicând această abordare, UE contribuie la consolidarea pozițiilor economice și militare ale altor state, în detrimentul economiei europene. Aceasta a generat o scurgere constantă de resurse umane și financiare către state non-europene, slăbind structura economică a Uniunii și reducând competitivitatea industriilor locale. În România, de exemplu, tinerii specialiști au părăsit în masă țara din lipsa oportunităților, iar investitorii locali nu mai dispun de resursele necesare pentru a dezvolta afaceri capabile să concureze cu firme internaționale de profil american sau chinez.

Acest context de vulnerabilitate economică și industrială subliniază importanța regândirii priorităților strategice ale Uniunii Europene. Pentru a-și recâștiga independența și suveranitatea economică, este necesară o revitalizare a dialogului social și o susținere puternică a cercetării și inovației. Investițiile în educație, tehnologii emergente și infrastructură industrială sunt cruciale pentru atragerea resursei umane spre profesii tehnice și industriale care să răspundă cerințelor prezente și viitoare.

Europa trebuie să-și asume rolul de producător, nu doar de consumator, spune Thouvenel. Aceasta presupune capacitatea de a furniza, pe plan intern, toate resursele necesare pentru o dezvoltare economică și socială sustenabilă, fără a se baza exclusiv pe importuri din afara continentului. Revitalizarea industriei europene, atât în domeniul bunurilor de consum, cât și în cel al apărării, este esențială. Industria militară, de exemplu, ar trebui dezvoltată și modernizată în Europa pentru a asigura apărarea autonomă a spațiului european, fără a depinde de aliați externi care, deși se declară parteneri strategici, acționează adesea conform propriilor interese geopolitice.

În fața provocărilor actuale — de la conflicte regionale la competiția tehnologică și economică globală — este imperativ ca Uniunea Europeană să-și revigoreze industria în toate domeniile și să creeze un cadru economic care să permită antreprenorilor europeni să concureze eficient pe piața internațională. Aceasta nu este doar o chestiune de independență economică, ci și o strategie de securitate menită să protejeze și să dezvolte interesele europene pe termen lung. Numai printr-o astfel de abordare, Europa va putea deveni o forță economică și politică veritabilă, capabilă să-și apere cetățenii și valorile în fața oricăror provocări externe.

Ca stat membru al UE, România trebuie să urmeze această direcție, investind în dezvoltarea unei economii interne sustenabile și a unui sector de apărare capabil să aducă valoare adăugată și să asigure un sistem de apărare solid, fără dependența de forțe externe.

O astfel de abordare ar preveni vulnerabilitățile generate de parteneriatele strategice cu state a căror politică externă poate varia semnificativ în funcție de schimbările politice interne.