Ora Pământului, la lumina poeziei – o oră de liniște care a spus mai mult decât zgomotul lumii

Pe 28 martie 2026, între orele 20:30 și 21:30, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița, lumina electrică a fost înlocuită, pentru o oră, cu o lumină mai veche și mai sinceră: cea a lumânărilor. În cadrul evenimentului internațional Earth Hour, această întâlnire a propus nu doar un gest simbolic de reducere a consumului de energie, ci și o formă de întoarcere la esențial — la liniște, la prezență, la cuvânt.

Spațiul bibliotecii s-a transformat într-un cerc viu, desenat din flăcări mici, în jurul căruia s-au adunat scriitori și iubitori de poezie. Nu a fost doar un decor, ci o stare. O invitație la încetinire, la ascultare și la o altfel de atenție.

Evenimentul a fost deschis de Christian Paul Chioncel, care a vorbit despre semnificația simbolică a Orei Pământului, despre nevoia de a conștientiza nu doar consumul de resurse, ci și felul în care ne raportăm la lume.

Andrei Szabo a continuat, aducând în discuție mesajul pe care astfel de inițiative îl transmit celor preocupați de protecția mediului — un semnal de responsabilitate, dar și de solidaritate.

Am avut plăcerea de a modera recitalul poetic, propunând încă de la început o cheie de lectură a serii: lumânarea nu doar ca sursă de lumină, ci ca simbol al unei prezențe discrete, dar vii, capabile să adune oamenii în jurul unui sens comun. În această lumină fragilă, poezia și-a schimbat respirația — a devenit mai apropiată, mai sinceră, mai puțin grăbită. Cuvântul a circulat apoi firesc, în sensul acelor de ceasornic, de la unul la altul, fiecare participant având ocazia să citească din propriile creații sau din poeții care îi sunt apropiați.

Au dat glas serii: Mariana Troner, cu poeme de Costel Simedrea, Maria Tudur, din creația lui Ion Rășinaru, apoi poeții Costel Simedrea și Iulian Barbu, Darida Anca, Floarea Vela — care a adus în sală farmecul graiului bănățean prin versurile lui Sorin Olariu, Iacob Roman și Ana Muselin, aceasta din urmă citind din poemele lui Costel Stancu, marele absent, motivat, al serii. Gheorghe Jurma a adus un moment de reculegere poetică prin versurile regretatului poet reșițean Gheorghe Zincescu. Gerhard Chwoika și Arnold Schlachter au propus un dialog între limbi, română și germană, într-un context cu atât mai potrivit cu cât perioada marchează și zilele culturii germane. Calagiu Carmen a completat paleta serii cu un moment dedicat creației lui Horațiu Mălăele.

În dublă ipostază — de moderator și poet — am citit, la rândul meu, din volumul Cartea Umbrelor, aflat în curs de lansare, programată pentru 22 aprilie 2026, în același spațiu cultural.

Seara s-a încheiat cu o reflecție care rămâne, poate, cea mai simplă și mai adevărată: fiecare dintre noi aduce în lume ceea ce îi este mai aproape de suflet. Unii aduc poezie. Alții, conflict.

Nu știu dacă semnalul dat de întreruperea curentului electric poate salva lumea, nici măcar simbolic. Dar știu că, pentru o oră, poezia a devenit o formă de energie care a adunat oamenii și i-a făcut să se asculte, fără să simtă prea mult absența luminii electrice.

Și poate că, uneori, acesta este deja un început: începutul unei apropieri reale între oameni, al unei liniști împărtășite și al unor preocupări care ne adună, firesc, împreună.