Peștera, locul unde toți avem dreptate

Să fim sinceri: câți dintre noi n-am stat, măcar o dată, „cu ochii-n perete”? Nu neapărat pierduți în gânduri adânci, ci mai degrabă prinși în rutina zilnică, în certitudini comode, în convingeri moștenite sau servite calde, cu surse neverificate. E omenesc. E, într-un fel, liniștitor. Și da, e foarte platonian.

Platon, filosoful ăla vechi pe care-l pomenim când vrem să părem profunzi, a avut inspirația să ne spună o poveste simplă și genială: Mitul Peșterii. Un grup de oameni stau încătușați într-o peșteră, privind toată viața doar umbrele de pe perete. Nu știu că dincolo de ele există o lume reală. Pentru ei, umbrele sunt tot ce contează. Realitatea? Prea complicată. Iar când unul dintre ei scapă și vede lumina adevărului, revine în peșteră ca să-i trezească și pe ceilalți… dar surpriză: nu-l crede nimeni. E luat de nebun. Deranjează.

Aici intervine partea cu ironia: de câte ori nu ni s-a întâmplat să descoperim un adevăr inconfortabil și să dăm peste pereți (metaforic, desigur) când încercăm să-l spunem și altora? Sau, și mai sincer: de câte ori nu ne-a deranjat pe noi cineva care ne-a pus sub semnul întrebării realitatea noastră dragă și bine sedimentată? Ne place lumina, dar nu chiar așa, direct în ochi.

Într-o lume plină de umbre moderne – breaking news-uri, „influenceri de adevăr”, certitudini livrate pe bandă rulantă – să cauți lumina devine un sport riscant. Și efortul e real. Nu pentru că nu am avea acces la informație, ci pentru că nu prea avem chef să ieșim din peșterile noastre confortabile. Sunt decorate, au WiFi și părerile ne sunt validate instant.

Mitul lui Platon rămâne relevant nu pentru că ne dă lecții, ci pentru că ne invită subtil la un exercițiu de onestitate. Nu trebuie să devenim toți filosofi. Dar un pic de îndoială, din când în când, nu strică. Poate nu vom vedea toată realitatea, dar măcar vom ști că umbrele sunt doar o parte din ea.

Iar dacă vreun cunoscut se întoarce din „afară” și ne spune că soarele există, hai să nu-l luăm din prima de sus. Cine știe? Poate chiar are dreptate. Sau măcar un bronz interesant.

Sursă foto: Neo Poezie