La summitul informal al liderilor UE de la Budapesta, Josep Borrell, șeful diplomației europene, a lansat un mesaj cu rezonanță globală: „dacă nu ești la masa jocului geopolitic, ești în meniu”.
Aceste cuvinte transmit mai mult decât o constatare asupra scenei internaționale; sunt o lecție valoroasă pentru țările membre, mai ales pentru România. Într-o lume în care interesele și alianțele evoluează rapid, Uniunea Europeană trebuie să își redefinească rolul într-un context global ce pare tot mai incert. Reîntoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă ar putea avea ca efect orientarea politicii externă a SUA către o viziune strict centrată pe interese naționale, ceea ce pune presiune pe UE să își asume responsabilitatea pentru securitatea și stabilitatea sa.
Declarațiile lui Borrell ar trebui să inspire o reacție clară din partea liderilor români, cu atât mai mult în preajma alegerilor prezidențiale din 2024. În timp ce alte state își consolidează influența și își apără cu fermitate interesele, România pare blocată într-un rol nesemnificativ, asemeni unui „invitat fără drept de vot”. Aceasta a devenit o poziție reflexivă, prin care liderii noștri au acceptat de prea multe ori statutul de țară „de la periferia” deciziilor europene, inclusiv în dosare fundamentale, cum ar fi aderarea la spațiul Schengen.
În acest context, este esențial să adăugăm o idee: nimeni nu te poate umili, indiferent de cât de puternic ar fi, decât dacă alegi tu însuți să te umilești. Umilința, în acest sens, nu vine din presiunea exterioară, ci dintr-o atitudine de acceptare a marginalizării. România trebuie să își revendice locul, nu să se accepte un statut secundar. În loc să se „mulțumească cu oscioarele de după ospăț”, România poate alege să fie un participant activ, să își afirme prezența și să influențeze direcțiile decizionale ale UE.
În continuarea mesajului său, Borrell a subliniat că, într-o lume în care „interesele vor fi mai importante decât valorile”, unitatea europeană este vitală. Deși discursul european încurajează coeziunea și solidaritatea, în practică, România a rămas un jucător slab reprezentat, o țară a cărei voce este deseori ignorată sau minimizată. Acest lucru nu este doar o percepție, ci o realitate conturată de amânările și refuzurile repetate. Pentru români, sentimentul de a „nu fi la masa jocului” nu este o simplă iluzie, ci un adevăr dureros, vizibil mai ales în relația țării cu spațiul Schengen și în deciziile care afectează direct interesele naționale.
În acest prag de alegeri, viitorul președinte al României trebuie să privească declarațiile lui Borrell ca pe un apel la acțiune, un îndemn de a revendica locul României la masa deciziilor europene. Cuvintele lui Borrell, spuse chiar la Budapesta, oferă, de fapt, o lecție despre atitudine și poziționare: România are nevoie de o voce fermă, precum Ungaria, și de o prezență autentică, nu de o susținere ocazională din partea aliaților. Așa cum spunea Borrell, trebuie să înțelegem și să transmitem clar că „avem interesele noastre, avem valorile noastre”. Pentru a avea o influență reală în Europa, România trebuie să fie pregătită să-și apere interesele printr-o participare activă la conturarea deciziilor majore care îi vor marca viitorul.
Aceste alegeri prezidențiale reprezintă o oportunitate unică pentru România de a alege un lider capabil să asigure locul țării la masa deciziilor europene și să consolideze poziția noastră ca membru influent în UE. Viitorul președinte trebuie să lupte pentru o Românie cu drepturi depline, capabilă să își apere interesele și să fie respectată de partenerii europeni.
În concluzie, lecția lui Borrell nu trebuie privită doar ca un avertisment pentru Uniunea Europeană, ci și ca un mesaj direct pentru România. Într-o lume în care interesele domină, România nu își mai poate permite să rămână în umbra deciziilor altora. Ne trebuie un președinte capabil să afirme demnitatea națională, să ne apere locul la masa deciziilor și să asigure respectul cuvenit pentru o Românie puternică și activă în Uniunea Europeană.
