Invazia Ucrainei de către Federația Rusă, coroborată cu sancțiunile impuse de Uniunea Europeană, poate avea un impact dramatic asupra a sute de familii din Reșița. Prin oprirea activității la TMK.
Cei 770 de angajați ai combinatului siderurgic, înglobat în cadrul TMK Artrom Slatina, ar putea fi trimiși acasă dacă sancțiunile adoptate de Uniunea Europeană împotriva Rusiei vor avea ca efect paralizarea activității producătorului de țevi care folosește oțelul produs la Reșița. TMK Artrom are ca acționar majoritar o companie germană, TMK Europe GmbH, care deține 99% din capitalul social al subsidiarei din România. Grupul TMK la nivel mondial este controlat de miliardarul rus Dimitri Pumpianski (foto), considerat unul dintre oligarhii apropiați de liderul de la Kremlin, Vladimir Putin. Conform Forbes, averea lui Pumpianski se ridică în prezent la 1,3 miliarde de dolari.
„Acest război nedrept în Ucraina are consecinţele sale”
Potrivit directorului general al TMK Artrom, Adrian Popescu, citat ieri de zf.ro, firma cu sediul în Slatina „operează autonom” față de compania-mamă TMK, „se finanţează şi se aprovizionează cu resurse numai de pe piaţa Uniunii Europene şi pieţele sale de vânzare sunt Europa şi America. Realizează o cifra de afaceri de cca 1,45 miliarde lei din care 85% din export în Europa şi America. Politica noastră de business autonom include şi faptul că TOATE vânzările noastre se fac DIRECT către clienţi neînrudiţi sau neafilitați, cu alte cuvinte nu vindem prin firme afiliate/înrudite. Noi avem propriii noştri vânzători şi nu apelăm la reţeaua TMK de vânzare”.
În afară de producţia şi vânzarea produselor TMK Artrom din România, spune Popescu, „în ultimii ani am importat din Rusia produse complementare (pe care noi nu le fabricăm) de la uzinele înrudite şi pe care le-am revândut către companii din România ca materie prima pentru producţia lor (în general din domenii ca: producţia de laminate din oţel, componente auto, construcţii de maşini şi energie). Am importat de regulă unele produse care sunt deficitare în România şi EU. Totuşi această parte de import are un efect mic în EBIDTA noastră (sub 1%). Din aceste motive, blocarea traficului de business între Rusia şi Europa nu a afectat semnificativ principalul nostru obiect de activitate (producţia şi vânzarea ţevilor produse de noi în România), dar a afectat importul nostru de profile metalurgice şi care erau materii prime pentru companii neînrudite din România”.
Pe de altă parte, relevă directorul general al TMK Artrom, „cel mai rău ne afectează unele comentarii ale unor români care instigă la blocarea activităţii uzinelor româneşti cu control rusesc asupra acţiunilor lor. Noi înţelegem că acest război nedrept în Ucraina are consecinţele sale, că nu trebuie să acceptăm că firmele să mai plătească dividende sau alte forme de beneficia către Rusia (noi nu am făcut-o niciodată, ba mai mult am fost finanţaţi de către acţionari de cele mai multe ori fără costuri), dar de aici până la a instiga la oprirea necondiţionată a activităţilor uzinelor de producţie din România doar pentru că într-un moment din istorie statul român a decis să le vândă unor entităţi controlate din Rusia, este mult. Aceste declaraţii publice ne sperie clienţii, furnizorii, băncile cu care lucrăm şi de la aceste emoţii până la pierderi de business nu mai este decât un pas”.
„O isterie care face acum mai mult rău decât sancţiunile însele”
Amintind că sub numele de TMK Artrom funcționează astăzi două uzine, cea din Slatina şi fosta TMK Reșița (fuzionate prin absorbția combinatului siderurgic), directorul general Adrian Popescu își exprimă îngrijorarea față de situația celor peste 2300 de angajați ai companiei.
„Este evident că suntem îngrijoraţi de situaţia lor, mulţi sunt în companie de foarte mulţi ani, cu familiile lor şi câte două generaţii împreună. Eu sunt directorul general al societăţii de 30 de ani, nucleul echipei de management este cu mine de aproape 30 de ani şi (deşi am trecut prin situaţii critice grele în trecut) nu cred că am avut o ameninţare mai mare decât astăzi la adresa societăţii sau a salariaţilor.
Faţă de colegii noştri din TMK-ARTROM, nu putem să facem decât ceea ce am făcut de 30 de ani: Datoria faţă de ei şi faţă de societatea înregistrată în România. Restul va depinde de ce decizii politice se vor lua.
Dacă decizia va fi de oprire, atunci şi rezultatul social negativ este de aşteptat. Oprirea activităţii unui complex de uzine că TMK-ARTROM în România ar putea produce şocuri economice în cei peste 600 de clienţi din Europa şi America, mulţi dintre ei neavând astăzi alternative de aprovizionare decât… în Rusia sau China. Numai în România estimăm că producători din diverse domenii care utilizează produsele noastre (unele unicat) vor avea probleme deosebite fiind afectaţi zeci de mii de angajaţi.
Dar eu sper şi cred că decidenţii politici atât în România cât şi la Bruxelles pot face distincţia între activitatea în interiorul EU a acestor companii şi restricţiile privind transferul de beneficii către Rusia.
Consider că trebuie nuanţate declaraţiile făcute public şi făcută diferenţierea între restricţiile de a face transferuri de beneficii către Rusia şi existenţa unor companii productive cu mii de angajaţi. S-a creat în jurul companiilor care au (direct sau indirect) control parţial din Rusia asupra acţiunilor lor un fel de isterie generalizată (alimentată şi de neînțelegerea unor mecanisme economice) care face acum mai mult rău decât sancţiunile însele.”, se arată în prima ieșire publică de la izbucnirea războiului din Ucraina a directorului general al TMK Artrom, Adrian Popescu.
Explicație foto: Vladimir Putin (pe vremea când era premier) și Dimitri Pumpianski, în cadrul unei întâlniri din 2011 în care era analizată activitatea grupului TMK. Sursă foto: zf.ro
