Un drept nu se pierde în concediu – despre aplicarea zilei de 7 aprilie la Spitalul Județean de Urgență Reșița

Aplicarea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă nu ar trebui să lase loc de interpretări selective. Și totuși, modul în care este tratată ziua de 7 aprilie – Ziua Mondială a Sănătății – la Spitalul Județean de Urgență Reșița ridică o problemă reală, care nu poate fi ignorată.

În baza Contractului Colectiv de Muncă, această zi este recunoscută ca zi liberă plătită sau compensată pentru salariați. Este un drept colectiv, rezultat al negocierii și aplicabil tuturor, fără diferențieri.

Problema apare în cazul salariaților aflați în concediu de odihnă.

Potrivit unei interpretări administrative, aceștia nu ar beneficia de această zi liberă, pe motiv că nu se află la muncă. Cu alte cuvinte, ziua de 7 aprilie este inclusă în concediul de odihnă, fără a fi acordată separat sau compensată ulterior.

Această abordare ridică o întrebare esențială:
poate un drept colectiv să fie „consumat” prin concediu?

Răspunsul nu este atât de simplu pe cât pare, dar logica dreptului muncii oferă un reper clar.

Dacă ziua de 7 aprilie este stabilită prin Contractul Colectiv de Muncă ca zi liberă, atunci ea trebuie tratată ca atare. Nu ca o compensație individuală, ci ca o zi cu regim special, aplicabil tuturor salariaților.

În aceste condiții, includerea ei în concediul de odihnă echivalează cu o pierdere de drept. Salariatul aflat în concediu ajunge, în mod paradoxal, să fie dezavantajat față de cel care lucrează sau este prezent în unitate.

Or, concediul de odihnă nu este un mecanism prin care se anulează drepturi colective, ci unul prin care se asigură refacerea capacității de muncă.

Mai mult, principiul egalității de tratament impune ca un drept recunoscut tuturor să nu fie condiționat de situații conjuncturale, cum este planificarea concediului.

Nu se poate ajunge la situația în care:

• un salariat beneficiază de zi liberă sau compensare,
• iar altul, aflat în concediu în aceeași perioadă, pierde acest drept.

Aceasta nu mai este o simplă interpretare administrativă, ci o diferență de tratament care trebuie analizată cu atenție.

Nu se contestă necesitatea organizării activității într-un spital. Nu se contestă nici faptul că unele drepturi se acordă diferențiat în funcție de specificul muncii.

Se contestă însă ideea că un drept colectiv poate fi diminuat sau anulat în funcție de o planificare administrativă.

În acest context, se impune o clarificare la nivelul conducerii unității, astfel încât aplicarea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă să fie coerentă, unitară și, mai ales, echitabilă.

„În lipsa acestei clarificări și aplicării unitare, o astfel de practică riscă să fie calificată drept tratament discriminatoriu și să facă obiectul unei analize în cadrul Comisiei de Dialog Social de la nivelul Instituției Prefectului – județul Caraș-Severin sau chiar al unei acțiuni în instanță. O asemenea evoluție nu ar face decât să afecteze climatul de dialog social, care ar trebui să rămână unul funcțional și bazat pe respectarea drepturilor asumate.”, spune Marius Posipal, președintele Sindicatului Solidaritatea, din județul Caraș Severin, organizație afiliată la Cartel ALFA.

Pentru că, în cele din urmă, nu vorbim despre o favoare, ci despre un drept.

Iar drepturile nu ar trebui să depindă de întâmplare.