Ziua Culturii Naționale, celebrată la Lugoj prin literatură, teatru și muzică

Lugoj, 16 ianuarie 2026, ora 17.00 – Casa de Cultură a Municipiului „Traian Grozăvescu” a fost gazda unui eveniment dedicat Zilei Culturii Naționale, organizat în cadrul Cenaclului „Anotimpuri”. Manifestarea l-a avut ca amfitrion pe Ion Oprișor, care a asigurat coerența și ritmul unei seri construite sub semnul dialogului cultural autentic.

Un punct de greutate al serii l-au constituit prezentările ample dedicate lui Mihai Eminescu, susținute de scriitorul reșițean Radu Cernătescu, alături de George Schinteie (Timișoara) și Ioan Matiuț (Arad). Discuțiile, moderate de Ion Oprișor, au depășit registrul festiv sau strict comemorativ, propunând o lectură vie, argumentată și actuală a operei eminesciene, evidențiind atât dimensiunea sa culturală majoră, cât și forța de interogație pe care aceasta o păstrează și astăzi.

Programul a continuat cu lecturi de poezie – din opera lui Eminescu, dar și din creația proprie – susținute de Maria Rogobete (Lugoj), Marian Apostol (Reșița), Ionel Panait (Lugoj), Dan Gârjoabă (Lugoj), Remus Valeriu Giorgioni (Lugoj), Gheorghe Busuioc (Lugoj), Daniel Luca (Timișoara), Dumitru Oprișor (Timișoara) și Adriana Weimer (Lugoj), fiecare contribuind la conturarea unei atmosfere de diversitate expresivă și dialog între generații.

Un moment aparte l-a constituit lecturarea unor scene din piesa „Iubirea Eminescu”, semnată de dramaturgul timișorean Ioan Jurca Rovina. Secvența teatrală a adus în prim-plan un episod de mare tensiune simbolică: Eminescu este interogat, redus la un diagnostic și împins spre eticheta de „nebun”, într-o scenă care trimite la mecanismele de excludere și stigmatizare ale epocii. Dincolo de planul clinic, verdictul devine unul moral, iar suferința poetului capătă dimensiunea unei condamnări tăcute. Schimbarea de plan mută apoi acțiunea într-un spațiu al conștiinței, la o discuție între Slavici, Maiorescu și Caragiale despre starea de sănătate a poetului și despre propria lor responsabilitate. Dialogul, încărcat de neliniște și remușcare, transformă scena într-un act de asumare tardivă, în care boala nu mai este doar o problemă medicală, ci și rezultatul indiferenței, neputinței și tăcerilor vinovate ale unei epoci.

Această confruntare de idei și conștiințe nu reproduce o întâlnire documentată istoric, ci funcționează ca o sinteză dramaturgică a unor poziții și responsabilități reale, asumate în momente diferite, dar esențiale, din destinul lui Eminescu. Reunite într-un singur dialog scenic, aceste voci devin expresia unei vinovății colective și a unei întrebări care rămâne deschisă: cât din boala poetului a fost suferință personală și cât a fost abandon?

Lectura scenică a fost susținută de Dumitru Oprișor, care a adus pe scenă emoția teatrului de idei și forța unei rostiri asumate, transformând fragmentul dramatic într-un moment de intensitate și reflecție.

Atmosfera serii a fost completată de intervenția muzicală a cantautorului lugojean Vasile Gondoci, ale cărui cântece de autor au creat o punte firească între poezie și muzică, între cuvântul rostit și cel cântat.

Evenimentul a fost documentat foto și video de Adriana Weimer, contribuind la păstrarea memoriei unei seri în care cultura nu a fost doar evocată, ci trăită.

Prin diversitatea vocilor și a formelor de expresie artistică, întâlnirea de la Lugoj a confirmat că Ziua Culturii Naționale poate fi mai mult decât un reper calendaristic: poate deveni un prilej autentic de reflecție, dialog și continuitate culturală.

Foto: Adriana Weimer