1 Mai. Pentru unii, o zi liberă binevenită, sinonimă cu relaxarea la iarbă verde, cu grătare, mici și bere. Pentru alții, un simbol golit treptat de sens.
Dar dincolo de percepții și obiceiuri, adevărul rămâne neschimbat: 1 Mai este și trebuie să rămână, în esența sa profundă, ziua muncitorilor. O zi născută din suferință, marcată de sacrificii, și menită să reamintească, an de an, că drepturile nu sunt niciodată garantate definitiv.
De la sânge la solidaritate — originile zilei de 1 Mai
Povestea acestei zile nu începe cu petrecerile câmpenești, ci cu lupta.
În 1872, la New York, 100.000 de muncitori cereau reducerea programului de lucru la 8 ore. În 1886, la Chicago, protestul a luat amploare: 90.000 de oameni în stradă, dintre care 40.000 în grevă. Confruntările violente din Piața Haymarket, soldate cu victime, au transformat pentru totdeauna 1 Mai într-un simbol mondial al luptei muncitorești.
În 1889, Internaționala Socialistă a consacrat oficial ziua de 1 Mai ca Zi Internațională a Muncii. Din acel moment, ea a devenit o zi a solidarității globale.
Confiscarea politică — de la marș la decor
Timpul și regimurile autoritare au deturnat sensul originar al acestei zile.
În lagărul comunist, inclusiv în România, 1 Mai s-a transformat într-o sărbătoare de stat, grandioasă și sterilă: lozinci, pancarte, defilări. Muncitorul nu mai cerea — aclama.
În Germania nazistă, Hitler a golit complet semnificația zilei. A transformat-o în „ziua comunității naționale germane”, interzicând sindicatele și subordonând totul statului.
După 1990 — între libertate, uitare și ironie periculoasă
În România postcomunistă, importanța propagandistică a zilei de 1 Mai s-a estompat. A devenit zi liberă, prilej de relaxare și de petreceri câmpenești. Fără defilări, fără lozinci, dar și, din păcate, fără revendicări.
Între 1994 și 1996, în Caraș-Severin, Confederația Cartel ALFA, împreună cu sindicatele afiliate, a încercat să reînvie spiritul zilei. Au organizat adunări populare cu mici, bere și muzică, dorind să aducă oamenii împreună, pentru a le reaminti sensul comunitar și solidaritatea muncitorească ce trebuie să caracterizeze ziua de 1 Mai.
Această inițiativă a fost privită cu suspiciune și puternic criticată, fiind considerată de unii drept o reminiscență a sistemului comunist, ceea ce a dus la abandonarea sa. Din păcate, adevărata ei semnificație — aceea de a păstra în conștiință publică spiritul originar al zilei — a fost ignorată.
Mai grav este însă altceva. În ultimii ani, 1 Mai a ajuns adesea să fie prezentat într-o cheie ironică, drept o zi a îmbuibării cu mici și bere, o relicvă caraghioasă a trecutului comunist.
Această viziune, superficială și dăunătoare, contribuie la uitare. Voită sau nu, ea golește de sens o zi care a fost, este și trebuie să rămână, în esența sa profundă, a muncitorilor. O zi născută din suferință, menită să amintească mereu că drepturile nu sunt garantate pe vecie.
Astăzi, din păcate, în timp sărbătoarea s-a restrâns la reuniuni între prieteni. Firesc, poate. Dar insuficient.
Erodarea drepturilor — un motiv în plus pentru revendicare
Deși pare că lupta pentru drepturile muncitorești aparține trecutului, realitatea ultimelor decenii o contrazice.
Adoptarea noilor legi ce reglementează relațiile de muncă a slăbit drastic puterea sindicatelor. Contractele colective la nivel național au dispărut, iar negocierile sectoriale au devenit rare. La fel de greu de negociat și înregistrat sunt si cele de la nivel de întreprindere sau instituție. Statul nu mai este un mediator. Din contră, a devenit un partener al marilor investitori, transferând crizele pe umerii salariaților.
Salariile mici, precaritatea muncii și inegalitatea socială sunt astăzi dovezi clare că drepturile câștigate nu sunt definitive.
1 Mai — între petrecere și conștiință
Să ne bucurăm de 1 Mai nu este o greșeală. Este firesc ca oamenii să profite de o zi liberă, să se reunească, să petreacă. Micii și berea nu sunt un păcat.
Dar greșeala ar fi ca această zi să fie redusă numai la atât. Adevărata semnificație a zilei nu trebuie îngropată sub fumul grătarelor.
1 Mai a fost câștigat cu sânge. Este ziua muncitorilor, o zi a solidarității, a conștiinței sociale și a luptei pentru drepturi.
O zi a demnității și a memoriei.
