Despre tratamentul sănătății noastre, la Reșița

Un manager de spital raportează că ceea ce parea imposibil a devenit o realitate! Cocoașa arieratelor, care atârna ca o piatră de moară asupra spitalului reșițean, a fost redusă cu aproximativ 90% în doar câteva luni de zile. S-a întâmplat acest lucru fără vreo nouă infuzie de capital, ci doar printr-o administrare mai potrivită a situației existente. Numai că informația, care trebuia să fie un motiv de bucurie și speranță, este întâmpinată cu atitudini zeflemiste și evident partinice.

Recapitulăm: Un om, se pare bun manager, preia spitalul reșițean, în a cărui readucere pe linia de plutire nu mai credea nimeni! Se pompau mulți bani, prin eforturile comune ale tuturor politicienilor și partidelor din arcul guvernamental, dar ei dispăreau ca într-un sac fără fund. În acest timp, spitalul și pacienții nu simțeau nici un fel îmbunătățire. Se cheltuiau mulți bani pentru medicamente, care nu ajungeau la pacienți, și pentru tot felul de alte tratamente, dar spitalul nu încasa venituri la nivelul acestor cheltuieli. Toți înjurau și arătau cu degetul vinovați, ba în zona de administrație… ba în zona de decidență politică. Fiecare reșițean trăia sentimentul că asistă la o vânătoare de vrăjitoare, adevărul fiind mereu cel ignorat.

În ce mă privește, am crezut, prefer încă să cred, că majoritatea oamenilor implicați în poveste doreau să fie bine pentru spital și pacienți. Numai că unii nu știau cum să-l obțină iar alții erau împiedicați, necunoscând toate înlănțuirile de interese dezvoltate în decenii de nepăsare față de situația spitalelor.

CITEȘTE ȘI: Spitalul Județean Reșița a fost resuscitat! În trei luni, managerul Laza a reușit imposibilul: a plătit aproape 90% din arierate

Printr-o bună cunoaștere a sistemului și a culiselor din administrarea unui spital, noul manager a reușit în termen de câteva luni să-l elibereze de cocoașa arieratelor, ajutându-l să respire ceva mai liber, mai sănătos. Este adevărat că nu a adus bani de acasă! Cel puțin așa sper! Dar este suficient dacă a adus cu el știința managementului, ce i-a permis ruptura (iarăși sper) de cumetriile care au făcut prăpăd în toate spitalele din țară. În loc să-l apreciem ca pe un om potrivit funcției pe care o ocupă, noi facem mișto introducând în derizoriu munca sa și a echipei pe care o coordonează!

Dacă ne raportăm obiectiv la acest tip de reacție față de un profesionalism dovedit, vom înțelege de ce nu merge nimic în țara asta! Vom mai înțelege că, în ciuda autovictimizării noastre, nu suntem nevinovați! Că tot ce ni se întâmplă este rezultatul atitudinilor pe care le avem față de o situație sau alta. Șmecheria a salvat, uneori, momente, dar niciodată nu a produs ceva care să reziste timpului. Cam așa vad eu lucrurile, fără subiectivism! Și, deși știu că mulți pitbulli vor încerca să mă muște de turul pantalonilor, simt nevoia să o spun, pentru că asta am făcut întotdeauna!