Volumul Cărțile și oamenii cărților adună sute de autografe și dedicații din biblioteca personală a lui Erwin Josef Țigla. Din câteva rânduri scrise de mână se reface o parte din viața culturală a Reșiței și din istoria întâlnirilor de la Biblioteca Germană „Alexander Tietz”. Peste ani, aceste pagini vor păstra și ceva din atmosfera acelor întâlniri, când o carte era de ajuns ca oamenii să se așeze unii lângă alții și să se asculte.
La o lansare de carte, autorul se așază la o masă și scrie câteva rânduri pe pagina de titlu. Uneori trece data și locul. Alteori îi mulțumește celui care l-a invitat sau îi amintește o întâmplare pe care o știu numai ei doi. Cartea ajunge apoi pe un raft. Peste ani, când o deschizi din nou, câteva cuvinte îți pot aduce aminte cine era în sală, despre ce s-a vorbit sau cât de greu îți fusese, la vremea aceea, să duci cartea la capăt. Din asemenea însemnări, păstrate în biblioteca personală a lui Erwin Josef Țigla, s-a alcătuit volumul Cărțile și oamenii cărților.

Prezentat la Reșița, pe 18 septembrie 2026, în preajma împlinirii a 65 de ani de către Erwin Josef Țigla, volumul reunește câteva sute de autografe și dedicații, alese dintr-o colecție de aproape opt sute de cărți semnate, după cum aflăm din nota editorului. Gheorghe Jurma a așezat, de regulă, coperta fiecărei cărți lângă pagina pe care autorul a scris de mână. Recunoști dintr-o privire titlul, apoi te poți opri asupra cuvintelor pe care cineva le-a ales pentru omul căruia i-a dăruit cartea. Indicele de autori, de la sfârșit, îți îngăduie să revii ușor la un nume sau să urmărești, de-a lungul mai multor pagini, felul în care o relație s-a păstrat de la o carte la alta.
Citite una după alta, dedicațiile spun câte ceva și despre munca de la Biblioteca Germană „Alexander Tietz”. Programul unei lansări consemnează cine a venit și ce carte s-a prezentat. Dedicația spune uneori, în numai trei rânduri, ce a însemnat întâlnirea pentru autor. Aniversarea lui Erwin Josef Țigla ne oferă astfel prilejul unui bilanț al activității bibliotecii. Îl putem face uitându-ne la autorii care au revenit cu o carte nouă, la legăturile care s-au păstrat și la proiectele pe care întâlnirile de la Reșița le-au făcut posibile. În spatele unei date și al unei semnături se ghicește adesea munca omului care a pus un autor în legătură cu cititorii lui și a găsit un loc pentru cartea aceea în viața orașului.
Mi-am regăsit, la paginile 9–11, șase dintre cărți, cu dedicațiile pe care i le-am scris lui Erwin. În Decembrie de foc și Sindromul Reșița îi vorbeam despre fragmente din istoria industriei reșițene. În Medeea, într-o dedicație datată la Hațeg, îi scriam simplu, cu prețuire și recunoștință. Citindu-le acum împreună, îmi dau seama cât de diferite erau cărțile pe care i le încredințam și cât de firesc îmi venea, de fiecare dată, să i le pun în mână. De curând, la Biblioteca Germană, am prezentat Athos. Întâlnirea mi-a dat prilejul să vorbesc cu cititorii despre câțiva oameni pe care îi întâlnisem pe Sfântul Munte și despre întrebările cu care m-am întors de acolo.
Întinderea colecției se vede mai bine când răsfoiești volumul fără să cauți un nume anume. Cărțile lui Pavel Brebu despre Ilidia păstrează informații despre portul popular, epidemii și oamenii satului trecuți prin cele două războaie mondiale. Mai încolo întâlnești Anuarul cultural al românilor din Voivodina, o antologie de lirică româno-sârbă și volume în limba germană. În paginile consacrate lui Cornel Ungureanu, Literatura Banatului și Geografia literară a României stau alături de articolul „Biografia orașelor”, reprodus din revista Orizont. Articolul vorbește despre seria de albume Viziuni, la care Erwin Josef Țigla și Gheorghe Jurma au lucrat împreună. Asemenea pagini dau măsura unei activități care a făcut loc, la Reșița, literaturii, istoriei locale și dialogului dintre comunități.
Peste mulți ani, cine va răsfoi Cărțile și oamenii cărților îi va găsi laolaltă pe cei care au iubit literatura, pe cei care au cochetat o vreme cu ea și pe cei care și-au câștigat un loc în paginile ei. Pe unii îi va cunoaște după cărțile pe care le-au lăsat. Pe alții îi va întâlni pentru prima dată într-o dedicație scrisă de mână.
Dar, poate că lucrul cel mai de preț pe care îl va găsi aici va fi urma unei stări de spirit. Într-o sală a Bibliotecii Germane din Reșița, oameni veniți din lumi diferite se așezau unii lângă alții și își făceau timp să vorbească despre o carte. Uneori, discuția pornea de la o întâmplare din paginile ei și ajungea la felul în care trăiau ei înșiși, în orașul lor. Cât timp erau împreună, trăiau într-o lume pe care o făceau ei înșiși cu putință, lăsându-l pe celălalt să-și ducă gândul până la capăt. Dincolo de ferestre se auzea vuietul unei alte lumi, cu certurile ei, cu verdictele date în grabă, cu zgomotul acela inutil pe care îl fac oamenii când toți vor să fie auziți și nimeni nu mai ascultă.

Erwin Josef Țigla i-a adunat ani la rând în aceeași sală. A păstrat cărțile pe care i le-au dăruit, cu datele, locurile și cuvintele scrise de fiecare. Când numele de pe unele coperte vor spune tot mai puțin cititorului, câteva rânduri scrise de mână îi vor aminti că, la Reșița, au fost oameni care se întâlneau în jurul unei cărți și aveau răbdare să se asculte.











![UPDATE. Cutremur în IPJ și Prefectura Caraș-Severin! Ofițeri superiori, reținuți pentru 24 de ore! Prefectul Matei Lupu și-a dat demisia?! [VIDEO EXCLUSIV]](https://resita.ro/wp-content/uploads/2019/12/diicot-dga-mirel-pascu-arme-2.jpg)

![UPDATE. Pacient bătut pe holurile Unității de Primiri Urgențe a Spitalului Județean din Reșița [VIDEO]](https://resita.ro/wp-content/uploads/2020/01/pacienti-batuti-in-spital.jpg)