Cum poate fi ajutată Reșița? Diavolul face niște lucruri simple și inocente, restul facem noi înșine!

În urmă cu aproximativ cinci ani, despre Reșița nu se mai vorbea nimic! Ne consumam frustrările și conflictele într-un anonimat sinonim cu o condamnare la moarte. Privit cândva ca fiind diamantul ce împodobea coroana economiei românești, orașul acesta superb, blagoslovit de Dumnezeu cu resurse inepuizabile, era pe atunci, sau până atunci, supus lapidării de către propriii cetățeni și delapidării de către cei plătiți să-i apere interesele. Norii negri pluteau deasupra Reșiței și, din cauza lor, nimeni nu-i mai vedea frumusețea. Într-un spațiu în care societatea era atomizată chiar în mai multe particule decât numărul partidelor politice existente, străzile, instituțiile publice, școlile, spitalele, deveniseră câmp de luptă, iar speranța renașterii orașului… un vis pe care doar foarte puțini îl mai aveau.

Și totuși, pe acest teren steril, cineva a îndrăznit să creadă că speranța poate răsări din nou și, în ciuda ironiilor, a neîncrederii, a ieșit din zona sa de confort și, convins că SE POATE, s-a angajat într-o luptă creditată cu puține șanse de izbândă. A adus alături o echipă de tineri pricepuți nu în aruncat cu pietre, nu în delapidări, ci în construcție, în atragerea de fonduri pentru implementarea unor proiecte ce vizează reinventarea Reșiței și repunerea ei pe harta orașelor civilizate ale României, acolo unde speranța nu este un vis de neatins, ci o stare de spirit ce tine de normalitate.

Speranțe și pretenții

Proiectele, care pentru reșițenii cantonați în trecutul glorios al istoricelor cuptoare Siemens Martin sau al locomotivelor cu aburi păreau a fi de domeniul SF, au început să câștige teren, să convingă finanțatorii și să atragă fonduri transformând, puțin câte puțin, Reșița într-un spațiu în care oamenii încep să se simtă bine, au speranțe și chiar foarte multe pretenții… ceea ce nu este deloc rău!

În numai câțiva ani, Reșița a devenit un model de bune practici privind atragerea de fonduri europene și dezvoltarea urbană. Din această perspectivă, în România se vorbește iarăși cu admirație despre Reșița, iar reșițenii nu mai privesc cu neîncredere proiectele administrației, ci le așteaptă cu nerăbdare crescândă, le solicită… uneori cu agresivitate, uitând că și Atotputernicului Dumnezeu i-au fost necesare 6 zile pentru facerea lumii… chiar dacă avea totul la dispoziție.

Însă, într-o lume caracterizată de sterilitatea disputelor politice, de lupta între diversele palate, de o construcție instituțională deficitară, de lipsa onestității și a compasiunii față de oameni, întotdeauna există instituții, situații, lucruri care nu se supun instrumentelor de reglementare pe care administrația, fie ea locală sau județeană, le are la dispoziție. Aici este nevoie de solidaritate instituțională, de onestitate și de compasiune față de oameni, pentru a găsi soluțiile cele mai potrivite. Netratate corespunzător, acestea pot produce derapaje greu recuperabile pentru orice tip de societate.

De la realitate la cinism

Situația de la Staționarul 3, din cadrul Spitalului Județean, care a făcut din Reșița vedeta negativă a știrilor de pretutindeni, anulând în câteva ore imaginea pozitivă creată pe parcursul a câțiva ani de muncă asiduă, este cea mai bună dovadă a nevoii existenței unor instrumente de reglementare care să fie puse la dispoziția comunității, cea care are dreptul să știe și să intervină ori de câte ori situațiile dintr-un anumit loc riscă să aducă prejudicii serioase oamenilor care trăiesc în acel spațiu.

Aceeași situație demonstrează, fără tăgadă, că indolența, lipsa de compasiune, lenea nu pot fi eliminate numai cu bonusuri financiare. Acestea trebuie însoțite de reguli clare, care să stabilească exact ce are fiecare de făcut la locul de muncă, și sancțiuni dure pentru nerespectarea regulilor.

Lipsa echipamentelor performante sau spațiul inadecvat nu pot fi imputate celor care lucrează în spital, vina fiind în altă parte. Dar pentru lipsa căldurii, a cazarmamentului corespunzător (saltea, perna, pătură, cearșaf, etc), a actului medical de calitate, a dezinfectanților și a detergenților este vinovat atât managementul, cât și personalul medical sau nemedical, așa cum tot aceștia sunt vinovați de mizeria din saloane, de pe coridoare și de întreg marasmul ce caracterizează actul medical, relația cu pacienții, condițiile de lucru și îngrijirea bolnavilor. Oamenii care se respectă refuză să lucreze într-un astfel de mediu revendicând dreptul pacienților de a fi tratați în condiții favorabile sănătății, ci nu îmbolnăvirii și mai grave a acestora. În același timp, cei lipsiți de compasiune, care trec pe lângă situații de genul celor prezentate în filmările deja arhicunoscute fără să rezoneze cu durerea oamenilor, nu au ce căuta în spitale pentru că există riscul să le confunde cu niște abatoare umane.

Filmările făcute sunt, din punctul meu de vedere, un act cinic prin care lupta politică se transferă în saloanele și pe holurile spitalelor, acolo unde dintotdeauna au fost foarte multe lucruri de arătat cu degetul și foarte multe lucruri de făcut. Însă, dincolo de acest aspect, situația creată are și o parte bună, arătându-ne, printr-o accentuare a tușelor care face și mai evidente defectele, unde ne aflăm din punct de vedere organizațional, social și moral.

Tratament prin lupte sterile? 

Este un dureros semnal de alarmă care ar trebui să lase urme adânci în sufletele noastre, obligândi-ne să privim lucrurile foarte serios și să ne punem multe semne de întrebare pornind de la ideea că fiecare dintre noi poate fi viitorul pacient al unui astfel de spital. Iar dacă privim astfel situația, vom înțelege că nu mai este loc de subiectivisme, că nu mai este timp de lupte sterile, ci doar pentru A FACE!

Din păcate, citind comentariile pe marginea acestui subiect, constat că mult prea mulți oameni refuză să înțeleagă acest lucru, refuză să accepte că acesta este doar momentul în care a explodat puroiul umflat de mizeria celor 30 ani de nepăsare și hoție care au caracterizat atitudinea politicienilor și a diverselor echipe de management din Spitalul Județean Reșița.

Oameni buni, dacă nu suntem onești, nu vom străbate niciodată drumul de la starea de marasm social, economic și profesional, în care ne aflăm, către o societate respectabilă, cu economie solidă, servicii de bună calitate și cetățeni respectați. Scoaterea problemei la suprafață poate fi o oportunitate care să ofere șansa rezolvării ei. Pentru aceasta este însă nevoie să nu o tratăm politicianist, ci corect. Nu-i momentul să ne antrenăm iarăși în dispute sterile, cu iz politic, care elimină șansa comunicării.

Un context favorabil Reșiței

Lucrurile trebuie schimbate radical, iar cei care, la nivelul Reșiței și județului Caraș-Severin, au fost mandatați să facă acest lucru, după 30 ani de eșecuri succesive, sunt actualul primar împreună cu președintele Consiliului Județean, cei care au atras atenția de la bun început asupra problemelor din sistemul de sănătate județean, au venit cu sprijin în echipamente, bani (Primăria, chiar în afara competențelor pe care le are) și cu câteva propuneri de rezolvare. Poate nu sunt cele mai bune, dar constituie o bază de discuție… și sunt oricum mai mult decât a făcut oricine altcineva până acum.

După 30 ani de lupte între Primăria Reșița și Consiliul Județean CS, trecutele alegeri au creat contextul favorabil colaborării dintre cele două instituții. Mai mult decât oricând, sistemul de sănătate reșițean are șansa de a-și curăța stigmatul de rușine a unei societăți civilizate.

Dacă nu acceptăm acest lucru, dacă nu sprijinim acest demers, dacă continuăm să ne lăsăm isterizați, să blocăm idei și inițiative în loc să participăm la construcție, vom mai pierde cel puțin 4 ani! Patru ani dintr-un timp care nu ne-a fost oferit ca supliment la viață, ci care reprezintă însăși viața noastră!

Am speranța că peste două zile, odată scăpați de febra ultimei campanii electorale din acest an, vom avea timpul și starea de spirit necesară pentru a înțelege că, de cele mai multe ori, ceea ce auzim sunt opinii, nu adevărul, iar ceea ce vedem sunt perspective, nu realitatea! Dacă reușim să ținem cont de aceste aspecte, vom constata că împreună putem face multe lucruri să funcționeze corect, și că… doar ideea greșită că ar fi prea greu să fim solidari și plini de compasiune ne oprește să fim extraordinari!

 

Explicație foto: Noul parc din zona Inelarului, amenajat de Primăria Reșița. „Am profitat de vremea bună și am finalizat amenajarea noului parc din Goznuța. Este o investiție care a schimbat radical aspectul peisagistic din zona Inelarului și sperăm ca locuitorii de aici, în special copiii, să se bucure de ea. Mulțumim colegilor noștri pentru implicarea activă în ducerea la bun sfârșit a lucrărilor în timp util!”, este anunțul postat ieri pe pagina de Facebook a Primăriei Reșița. (n.r.)

 

 

Facebook Comments
Distribuie:

Te-ar mai putea interesa si

Cele mai citite