– opinie de observator subiectiv al luptei politice –
În prag de alegeri se anunță repornirea activității la Arsenal Reșița, fosta fabrica de tunuri. Politicienii se laudă că vor fi create, într-un timp nedefinit, spre 1000 de locuri de muncă, tatuându-și „succesul” pe bicepșii umflați cu steroizi obținuți din sondaje de opinie care demonstrează, chipurile, cât de mult îi iubește un popor aflat în derivă.
Personal, sunt puțin mai rezervat în privința acestui anunț plin de emfază. Experiențele anterioare ne-au arătat că astfel de promisiuni au avut adesea un sfârșit amar, vina fiind aruncată ulterior pe sindicate. Sperăm cu toții ca lucrurile să se încheie în mod fericit, dar nu putem ignora perspectiva prudentă pe care ne-o impun trecutul și experiențele de până acum. În plus, consider că este esențial ca activele acestei societăți, neutilizate în activitatea de producție, să treacă în patrimoniul Consiliului Local, evitându-se astfel ca ele să cadă pradă unor rechini imobiliari interesați doar de propriul buzunar, nicidecum de viitorul Reșiței.
Din discursuri sau din postări remarc cu tristețe că nu am învățat nimic din lecțiile trecutului, din exemple nefericite precum sistemul hidroenergetic, Casa de Cultură, Hotelul Semenic, hotelurile de pe muntele Semenic sau din stațiunea Secu, terenurile și clădirile UCMR și CSR, muzeul de locomotive ș.a.
De asemenea, observ cu dezamăgire că există politicieni care deplâng, chiar condamnă, preluarea bazei sportive Arsenal de către Primăria Reșița. Întrebarea firească pe care ar trebui să ne-o punem este: cine altcineva ar fi trebuit să o preia? Răspunsul, care nu poate fi decât unul singur, dovedește că atitudinea acestora denotă o lipsă crasă de viziune și o înțelegere superficială a nevoilor comunității.
De aceea consider că este momentul să ne asigurăm că nu repetăm greșelile anterioare, respingând politicienii care trăiesc în trecut, fac promisiuni lipsite de conținut și se manifestă constant împotriva proiectelor implementate în Reșița, fără să poată defini măcar o singură faptă concretă realizată de ei spre folosul acestui oraș. Este evident că avem nevoie de un leadership proactiv și responsabil, orientat către binele comun și dezvoltarea durabilă a comunității noastre.
În ciuda retoricii politicianiste și a frustrărilor inerente, este clar că Reșița evoluează într-o direcție corectă, plină de speranță, care trebuie continuată. Nu putem face acest lucru decât împreună cu cei care cred în viitorul orașului, ci nu alături de cei preocupați să conteste utilitatea proiectelor chiar și după ce acestea sunt pe cale de a fi finalizate (exemplu: tramvaiul). Cum le vor putea duce la capăt dacă nu cred în ele!? Cum vor putea construi un viitor mai bun pentru toți locuitorii Reșiței dacă nu cred că acest oraș are viitor?
Am plâns la propriu pentru Reșița, am luat bătaie de la jandarmi încercând să apăr industria reșițeană, am primit amenzi imense în urma protestelor la care am participat sau pe care chiar le-am organizat, am fost amenințat cu arestul, chiar cu pușcăria, de oamenii din instituțiile de forță sau de politicieni, am stat în greva foamei pentru uzinele reșițene, am fost concediat, am dormit prin gări, în stradă sau la umbra roțile de autobuze, care ne-au transportat în Piața Victoriei pentru a protesta împotriva nedreptăților la care era supusă industria reșițeană. Și mereu am fost singuri, ei, politicienii, văzându-și mai departe de minciunile care făceau parte din mizerabilul lor joc din culise. Iar când dezastrul economic s-a produs, niște neica nimeni acuzau sindicatele că din cauza lor s-au închis fabricile, deoarece, chipurile, nu le-au apărat suficient de bine!, zic unii, în timp ce alții spun că au fost prea agresive. Politicienii, cei care ar fi putut împiedica mult mai ușor măcar o parte din acest deznodământ, erau sforarii care puneau la cale acuzațiile, împletite cu lapidarea pe rețelele publice, dovedindu-și astfel spiritul distructiv, setea de răzbunare, îngustimea minții și micimea caracterului.
Este problema fiecăruia ce votează… și în ce crede! Putem alege să votăm cu frustrare, răzbunând bucșele de la mașinile care s-au strecurat printr-un oraș de tip șantier. Sau… putem alege să votăm în favoarea schimbării în bine a Reșiței, care nu poate fi asigurată decât de continuarea proiectelor existente și a altora noi.
Dar trebuie să ținem cont că alegerea pe care o facem va marca viața copiilor și nepoților noștri!
În ceea ce privește Arsenal, sper ca după alegeri să duduie producția de tunuri… sau orice altceva. Repunerea în funcțiune a acestei întreprinderi ar fi cu siguranță un motiv de bucurie și speranță pentru toți.
