Funicularul din Reșița. Câteva lucruri pe care ar trebui să le știm înainte de a judeca.

Am citit destule comentarii despre reabilitarea funicularului din Reșița. Unele sunt întrebări firești, altele exprimă nemulțumiri sau propun ca banii să fie folosiți pentru canalizare, drumuri ori alte investiții. Cred că discuția merită purtată, dar pornind de la câteva realități pe care ar trebui să le cunoaștem.

În primul rând, banii europeni nu sunt un sac din care Primăria poate lua cât dorește și pentru ce dorește. Ei sunt alocați prin programe de finanțare, fiecare cu destinații și condiții precise. În cazul funicularului, finanțarea a fost obținută prin Programul Regional Vest, pentru regenerare urbană și reconversia patrimoniului industrial. Nu putea fi folosită pentru canalizare, oricât de necesară ar fi aceasta.

În al doilea rând, fondurile europene neaccesate de Reșița nu rămân la dispoziția orașului și nu pot fi folosite, la alegerea Primăriei, pentru asfaltarea străzilor, canalizare sau alte lucrări. Finanțarea funicularului a fost obținută printr-un program destinat regenerării urbane și reconversiei patrimoniului industrial. Dacă Reșița nu ar fi accesat acești bani, ei ar fi rămas disponibili, potrivit regulilor programului, pentru alte proiecte de același tip, eligibile pentru această finanțare, nu pentru orice investiție ar fi dorit municipalitatea să realizeze.

Cu alte cuvinte, renunțarea la reabilitarea funicularului nu ne-ar fi adus nici măcar un euro în plus pentru canalizare sau asfaltări. Am fi pierdut doar oportunitatea de a transforma, cu sprijin financiar european, o construcție industrială abandonată într-un obiectiv util orașului.

Să ne gândim și la cealaltă variantă. Ce făceam cu funicularul dacă nu exista acest proiect? Îl lăsam să ruginească în continuare deasupra orașului, cu toate riscurile și obligațiile de întreținere pe care le presupune o asemenea construcție? Sau îl transformam în fier vechi?

Numai cine nu înțelege complexitatea unei asemenea operațiuni își poate imagina că demolarea unui colos metalic suspendat deasupra orașului ar fi simplă și ieftină. Costurile dezmembrării ar fi, fără îndoială, foarte mari, presupunând intervenții tehnice complicate, utilaje speciale și măsuri deosebite de siguranță. Iar la sfârșit, după toate aceste cheltuieli, cu ce s-ar alege Reșița? Cu dispariția funicularului și cu banii cheltuiți pentru demolarea lui.

Prin reabilitare, în schimb, orașul beneficiază de aproximativ 6,7 milioane de euro finanțare nerambursabilă, la o investiție totală de 8,6 milioane de euro, și transformă o construcție industrială abandonată într-un obiectiv cu utilitate publică.

Există, desigur, și o contribuție financiară a municipalității. Dar aceasta trebuie judecată în raport cu valoarea investiției atrase, cu beneficiile pe termen lung și cu cheltuielile pe care orașul ar fi nevoit să le suporte pentru a conserva, întreține sau dezafecta construcția. Într-o variantă cheltuim bani ca să scăpăm de ceva. În cealaltă, atragem bani europeni ca să transformăm acel ceva într-un bun al orașului.

Și mai este un aspect asupra căruia merită să reflectăm. Dacă o administrație locală ar fi avut această oportunitate de finanțare și ar fi lăsat-o să treacă, fără să ofere o altă soluție pentru funicular, atunci chiar ar fi meritat reproșurile întregului oraș. Faptul că a identificat o sursă de finanțare, a pregătit un proiect și a reușit să atragă fonduri europene pentru o construcție pe care, ani la rând, am privit-o ca pe o povară este un lucru care merită recunoscut și apreciat, nu hulit.

Nu spun că toate deciziile unei administrații trebuie aplaudate sau că nu avem dreptul să cerem alte investiții. Dimpotrivă! Reșița are nevoie și de canalizare, și de drumuri, și de multe alte lucruri. Dar fiecare investiție trebuie finanțată prin programele potrivite. Nu rezolvăm lipsurile unui oraș renunțând la oportunitățile pe care reușim să le valorificăm.

Eu cred că transformarea unei construcții industriale abandonate într-un obiectiv util comunității, cu valoare urbană, culturală și turistică, este o inițiativă care merită apreciată.

Fac aceste precizări pentru cei care își pun întrebări și sunt sincer interesați să înțeleagă. Nu pretind că toată lumea trebuie să fie de acord cu mine și nici că nu există loc pentru opinii diferite. Dar cred că avem datoria să discutăm în cunoștință de cauză.

Știu însă că există și oameni care cunosc foarte bine aceste lucruri, care înțeleg mecanismele finanțărilor europene, dar aleg să transmită mesaje menite să creeze confuzie, să întrețină neîncrederea și să pună, deliberat, ceață peste un subiect care poate fi explicat foarte limpede. Cu aceștia nu-mi fac iluzii. Nu cred că argumentele mele îi vor convinge să-și schimbe discursul, pentru că problema lor nu este lipsa informațiilor.

Și vreau să fie foarte clar un lucru: cei care cunosc adevărul, dar îl răstălmăcesc în mod voit, nu mă iau doar pe mine de prost. Îi iau de proști pe toți cetățenii acestui oraș, mizând pe faptul că oamenii pot fi manipulați prin jumătăți de adevăr și informații prezentate tendențios.

Iar reșițenii merită mai mult respect decât atât.

Până la urmă, dezvoltarea unui oraș nu înseamnă doar să construiești ceva nou, ci și să ai priceperea de a reda viață lucrurilor pe care timpul le-a lăsat în urmă. Și, aș adăuga, să avem maturitatea de a recunoaște un lucru bun chiar și atunci când nu suntem simpatizanții celor care l-au făcut posibil.