Între Piatra Inorogului și Noaptea de Sânziene: cronica unei întâlniri literare la Marga

Există locuri care nu găzduiesc literatura, ci par să o nască. Sunt spații în care peisajul, memoria și oamenii se întâlnesc atât de firesc, încât ai impresia că poveștile existau acolo cu mult înainte de a fi scrise. Acolo, natura nu este un simplu decor, ci o prezență vie, iar fiecare potecă, fiecare copac sau fiecare apă care curge pare să păstreze ecoul unor istorii nerostite.

Așa este și Marga. În ziua de 24 iunie 2026, când tradiția spune că Sânzienele coboară nevăzute peste păduri și poieni, grădina scriitorului și filologului Marcu Mihail Deleanu a devenit, pentru al douăzecilea an consecutiv, gazda întâlnirii literare „Nopțile de Sânziene”. Organizată împreună cu scriitorul Nicolae Preda, manifestarea a reunit, și în acest an, scriitori și oameni de cultură din spațiul cultural bănățean, confirmând că adevăratele tradiții se clădesc prin perseverență, continuitate și oameni care cred în puterea cuvântului.

Marga este un sat în care pădurea nu începe la marginea locului, ci pare să-l înconjoare din toate părțile. De aceea, nu este greu să înțelegi de ce imaginarul Sânzienelor își găsește aici un ecou firesc. Gândul te poartă spre Pădurea Borza și spre poiana din jurul paraclisului, spații care păstrează ceva din farmecul vechilor legende. Prin capătul grădinii curge domol pârâul Nermeș, iar printre pietrele care îi străjuiesc albia se află una numită, mai în glumă, mai în serios, Piatra Inorogului, o discretă trimitere la romanul Singurătatea inorogului al lui Marcu Mihail Deleanu. Aici, natura și literatura par să se privească una pe cealaltă. Ai impresia că scriitorul nu a inventat aceste simboluri, ci doar le-a descoperit și le-a așezat în paginile cărților sale.

Nu întâmplător, deschiderea întâlnirii a cuprins și un exercițiu de recuperare a memoriei acestei frumoase tradiții culturale.

Marcu Mihail Deleanu, inițiatorul proiectului, a amintit că „Nopțile de Sânziene” înseamnă aproape două decenii de întâlniri literare desfășurate la Marga. Într-un moment de emoție și recunoștință, acesta a evocat numele celor care au fost alături de manifestare încă de la primele ediții și care, între timp, au plecat dintre noi, invitând participanții să păstreze un moment de reculegere în memoria lor. A fost un gest simplu, dar profund, prin care trecutul și prezentul s-au întâlnit pentru câteva clipe, reamintind tuturor că literatura înseamnă nu doar cărți și idei, ci și memoria oamenilor care au făcut posibilă existența unor asemenea întâlniri.

Nicolae Preda, coorganizatorul manifestării, a subliniat, la rândul său, importanța unor asemenea reuniuni în păstrarea dialogului dintre scriitori și în consolidarea vieții culturale bănățene.

Unul dintre momentele centrale ale întâlnirii i-a aparținut Lilianei Danciu, care a prezentat volumul său „Romanul din roman”, rod al cercetării sale doctorale dedicate operei lui Mircea Eliade. Volumul propune o lectură aprofundată a romanului Noaptea de Sânziene, urmărind dimensiunea sa simbolică și inițiatică, permanența sacrului în existența umană și ideea că viața însăși poate fi înțeleasă ca un continuu proces de inițiere. În această perspectivă, finalul romanului rămâne deschis uneia dintre întrebările fundamentale ale operei eliadești: Ființa este expresia Sacrului sau Sacrul se revelează prin experiența Ființei?

Aceeași temă a fost continuată prin eseul „Sânzienele – între mit, literatură și nostalgia armoniei”, prezentat de autorul acestor rânduri. Eseul urmărește parcursul acestei sărbători de la credințele populare și ritualurile solstițiului de vară până la reprezentările sale în literatura română. Dacă demersul critic al Lilianei Danciu a avut în centru interpretarea romanului Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade, eseul propune o perspectivă mai largă asupra felului în care Sânzienele au traversat mitologia, spiritualitatea și literatura română, devenind un simbol al căutării armoniei, al misterului și al nevoii omului de a descoperi sens dincolo de realitatea imediată.

Intervențiile Adelei Schindler, Dorinei Sgaverdia, Gheorghe Jurma, Gheorghe Popovici și Erwin Țigla au întregit dialogul cultural, fiecare aducând propriile reflecții asupra literaturii, identității culturale și patrimoniului spiritual al Banatului.

O notă aparte a adus-o Vicu Cojocaru, care a evocat apropierea familiei sale de Mihail Sadoveanu, vorbind despre vecinătatea dintre cele două familii și despre existența unei îndepărtate legături de rudenie. Dincolo de interesul biografic al acestor amintiri, evocarea sa l-a readus pe marele scriitor în fața celor prezenți într-o ipostază mai puțin cunoscută: aceea a omului din spatele operei, privit prin memoria unor legături de familie și de vecinătate.

Dacă prima parte a zilei a aparținut comunicărilor și dezbaterilor, după-amiaza a continuat cu vizita la biserica și Așezământul Medical-Creștin „Izvorul Tămăduirii”, unde gazda participanților a fost părintele dr. Cornel Jupâneanț, ctitorul acestui impresionant complex. Acesta a prezentat atât lăcașul de cult, cât și așezământul născut din convingerea că grija pentru trup și cea pentru suflet se împlinesc reciproc. Vizita a devenit și prilejul unei mărturisiri despre propriul său drum de viață. Medic înainte de a îmbrățișa slujirea preoțească, părintele Cornel Jupâneanț a vorbit cu sinceritate despre alegerea care i-a schimbat destinul și despre felul în care experiența medicală, credința și preocupările pentru medicina naturistă s-au unit într-o aceeași vocație pusă în slujba omului.

Spre seară, participanții s-au reunit la cabana lui Nicolae Preda, unde au fost găzduiți pentru cină și peste noapte. Aici, literatura și-a continuat firesc drumul, fără microfon și fără protocol. Cărțile au făcut loc amintirilor, proiectelor și discuțiilor despre cultură, societate și credință, iar părintele Cornel Jupâneanț s-a alăturat acestui dialog prelungit până târziu în noapte. Au fost acele ore în care timpul pare să curgă altfel, iar prieteniile se consolidează în jurul acelorași valori.

Dimineața zilei de 25 iunie a fost rezervată ultimelor conversații. După câteva ore petrecute împreună, participanții și-au luat rămas-bun și au pornit spre casele lor, încheind încă o ediție a „Nopților de Sânziene”.

De aproape două decenii, „Nopțile de Sânziene” demonstrează că literatura nu înseamnă doar cărți și autori, ci și locuri care inspiră, oameni care revin și prietenii care rezistă timpului. La Marga, între pădure, pârâul Nermeș și Piatra Inorogului, cuvântul scris își găsește, an după an, unul dintre cele mai firești locuri în care poate fi rostit.