Nu a fost un papă convențional. A fost fiu de imigranți, portar într-un club de noapte, chimist, suporter de fotbal, iubitor de tango. A renunțat la televizor dintr-un legământ intim cu Fecioara Maria. A făcut terapie. A locuit în simplitate, nu în palate. A fost primul papă din America Latină și primul, după secole, din afara Europei. A comunicat cu lumea prin rețele sociale, dar și prin gesturi de modestie care nu aveau nevoie de cuvinte.
Unii l-au văzut ca pe un sfânt, alții l-au contestat aspru. Dar nimeni nu-l poate reduce la o etichetă. A fost un om care a purtat o funcție uriașă, într-o vreme grea. Și tocmai pentru că a fost atât de uman, a trezit atâtea reacții.
Și totuși, în ceasul morții, poate ar trebui să lăsăm judecata acolo unde îi este locul: în mâinile lui Dumnezeu.
Dumnezeu să-l ierte. Și să-i răsplătească ceea ce noi, cu ochii noștri de oameni, poate n-am înțeles niciodată pe deplin.
„Faceți viitorul cu mâinile, cu inima, cu dragostea, cu pasiunile, cu visele. Cu ceilalți.” – Papa Francisc
Sursă foto: AFP
