Discuțiile recente despre taxele pe produsele importate și exportate, în special între Statele Unite și Europa, m-au făcut să mă gândesc mai mult la un subiect esențial, dar prea adesea ignorat: povara fiscală reală pe care o suportă cetățenii.
În timp ce autoritățile discută mult despre acorduri comerciale și taxe externe, realitatea fiscală a unui cetățean de rând este una mult mai complexă și, de multe ori, diferită de ceea ce sugerează statisticile oficiale din România.
Europa și SUA: Două lumi fiscale diferite
La nivelul Uniunii Europene, taxele ajung în medie la 40% din PIB, țări precum Franța și Danemarca având uneori procente mult mai mari. În schimb, SUA colectează aproximativ 27-28% din PIB, însă aceasta se compensează printr-un sistem mai descentralizat și o mare dependență de sectorul privat pentru furnizarea unor servicii publice esențiale.
Un exemplu relevant este TVA-ul (Taxa pe Valoarea Adăugată), care este o sursă majoră de venituri în Europa, fiind aplicată aproape universal. În schimb, în SUA nu există TVA federal, ci doar taxe pe vânzări, stabilite la nivel de stat, cu o valoare medie între 4 și 9%.
România: Sub media UE în încasări, dar cu o povară fiscală mult mai mare pentru cetățean
În mod oficial, România colectează doar 27% din PIB din taxe și impozite, ceea ce o situează sub media Uniunii Europene. Totuși, realitatea din buzunarele cetățenilor români este mult mai complicată.
Să luăm ca exemplu un salariat cu un venit brut de 5.000 lei (aproape 1.000 euro). Cum arată taxarea reală asupra acestuia?
1. Taxele directe din salariu
- CAS (Contribuția la pensii): 25%
- CASS (Contribuția la sănătate): 10%
- Impozit pe venit: 10% (calculat după deducerea CAS și CASS)
Astfel, dintr-un salariu brut de 5.000 lei, salariatul ajunge acasă cu doar aproximativ 2.900 lei, ceea ce înseamnă că statul reține direct 2.100 lei (aproape 42% din salariul brut).
2. Taxele pe consum (TVA)
Dacă acel salariu net este cheltuit pe produse și servicii (alimente, utilități, combustibil etc.), unde se adaugă TVA de 19%, atunci:
TVA-ul plătit indirect ar ajunge la aproximativ 460 lei lunar.
3. Alte taxe suplimentare
La acestea se adaugă și alte impozite pe bunuri și consum, cum ar fi:
- Impozite pe locuință și autovehicule
- Accize pe combustibil, alcool, tutun
- Taxe locale și altele
Estimativ, aceste taxe pot reprezenta între 200 și 400 lei lunar.
În total, aproape 75% din salariul net al unui român ajunge, direct sau indirect, la stat!
Cum explicăm această diferență uriașă?
1. Economie subterană și evaziune fiscală
Un procent semnificativ din veniturile economiei nu sunt raportate, ceea ce înseamnă o colectare fiscală mult mai mică decât ar putea fi.
2. Taxe mari pe muncă și consum, dar mici pe capital
România aplică impozite mari pe muncă (salarii și pensii) și consum, dar taxele pe capital și proprietăți sunt relativ mici. Această inechitate fiscală afectează în special clasele mijlocii și vulnerabile.
3. Subfinanțarea statului
În ciuda taxării mari, statul român nu poate asigura servicii publice de calitate, iar deficitele bugetare sunt în continuare ridicate. Estimările pentru 2025 indică un deficit de aproximativ 7% din PIB, cel mai mare din Uniunea Europeană.
Concluzie: Păcăleala fiscală din spatele cifrelor oficiale
Dacă te uiți doar la cifrele oficiale, România ar putea părea o țară cu o taxare ușoară. Însă în realitate, cetățeanul român plătește mai mult decât aproape orice alt cetățean european printr-o combinație de taxe directe și indirecte. De fapt, un salariat onest contribuie cu peste 70% din venitul său total către stat – direct sau indirect.
Este evident că, și în domeniul fiscal, sistemul de taxare este mult mai complex decât sugerează statisticile oficiale. Până și în acest domeniu, care ar trebui să fie unul clar și bine definit, încap foarte multe „minciuni” care servesc la ascunderea unei realități mult mai dure. „Nu-i dracu’ chiar atât de negru!”, spun guvernanții! Dar în realitate… chiar este.
