Se spune că urangutanul politico-cultural nu se lasă până când nu îl aduce pe Hamlet la statutul de telenovelă… sau de comedie.
Acesta mi-a fost sentimentul ieri, 29 august 2023, la evenimentul de lansare a revistelor Nedeia și Reflex, excelent organizat de neobositul amfitrion Erwin Josef Tigla, care a avut loc la Biblioteca Germană din Reșița.
Așa cum Hamlet este un fel de Everest (că tot amintea cineva despre acoperișul lumii) al dramaturgiei, cultura trebuie să fie un Everest spre al cărui vârf trebuie să tindă întreaga societate. Pentru că, așa cum spunea poetul, ”… niciodată nu-i sfârșit înaltul spre care tinde a inimii făclie!” Dar pentru asta este nevoie de o inimă mare! Nu de una oarecare, ci de una care să rezoneze cu valorile materiale și spirituale create de omenire. Acesta este motivul pentru care instituțiile necesare pentru crearea și comunicarea acestor valori nu pot fi transformate în obiecte de negociere politică și nici nu pot fi sacrificate pe altarul pensiilor speciale sau al stipendiilor de orice fel. Deciziile care vizează organizarea instituțiilor ce creează și promovează aceste valori trebuie să fie rezultatul unor argumente generate de forța spiritului, ci nu de forța brută și de interesele urangutanului politico-cultural.
Evenimentul, care trebuia să fie unul al bucuriei prin creație, s-a transformat într-unul al jelaniei. O jelanie cauzată de dorința expresă a politicienilor zilei de a reorganiza, până la desființare, instituțiile de cultură care de-a lungul timpului au fost lăsate oricum să sufere de subfinanțare cronică. De altfel, cred că singurul motiv pentru care le-a fost permisă supraviețuirea este legat de nevoia existenței unor posturi de conducere care să fie oferite cadou „merituoșilor” din campaniile electorale. Nu contează că mulți dintre cei care ocupă aceste funcții îi confundă pe Hamlet cu Hillary și pe Shakespeare cu Tenzing.
Aș zice chiar că pe acești „merituoși” îi atrag scaunele directoriale ale instituțiilor de cultură, dar îi pun pe fugă evenimentele culturale. Despre organizarea lor… nu mai are rost să vorbim!
Spuneam că dincolo de eveniment, care este unul remarcabil și merituos, am avut sentimentul că mulți dintre cei prezenți și-au orientat discursul pe frica privind deciziile politice ce vizează reorganizarea instituțiilor de cultură sau pe frustrările generate de neparticiparea politicienilor, ci nu pe importanța evenimentului. S-a pierdut astfel ocazia de a se vorbi despre rolul foarte important al revistei „Nedeia” în activitatea de cercetare a tezaurului etnografic și folcloric din Banatul Montan, acolo unde adevărate bijuterii așteaptă să fie aduse la lumină și promovate. Despre Reflex și despre rolul acestei reviste în spațiul cultural al Banatului Montan a vorbit excelent și foarte echilibrat doamna Ada Cruceanu. Iar Gheorghe Jurma, cu stilul caustic caracteristic domniei sale, și-a poziționat discursul între marcarea evenimentului și un lung dar necesar apel la trecutul cultural al Banatului Montan, amintind celor prezenți cât de multe evenimente se întâmplau într-o perioadă în care credeam că nu se întâmplă mare lucru. În aceeași notă s-a înscris și un alt senior al culturii din Banatul Montan, profesorul universitar doctor Marcu Mihail Deleanu – prozator, lingvist, folclorist, traducător.
Apoi… multe apeluri la solidaritate, care sper să reziste și după ce va trece valul. Din această perspectivă aș putea spune că astfel de încercări, de crize, pot avea și un impact pozitiv, pentru că doar atunci când se simt în pericol oamenii sunt dispuși să exerseze forța solidarității umane.
Aș remarca intervenția poetului bucureștean Ion Cocora, reșițean de origine, care într-un mod foarte convingător a vorbit despre nevoia solidarității oamenilor de cultură. Aceasta fiind singura armă pe care ei o pot folosi cu succes pentru a contracara discursurile funerare ce vin din zona spectrului politic decizional. Sunt momente în care trebuie înțeles că în relația cu cei care nu pun preț pe valori culturale, singura șansă a oamenilor de cultură este să dovedească că pot fi solidari. Rezultatele vor fi direct proporționale cu măsura solidarității de care aceștia dau dovadă. Dacă vor avea determinarea să facă din solidaritate un exercițiu reușit, uitând pentru moment de orgolii, ambiții și egoism, atât de caracteristice acestora, atunci teatrele, bibliotecile, muzeele, revistele culturale, instituțiile care cercetează și promovează etnografia și folclorul vor continua să facă parte din viața noastră. Dacă ne ascundem în spatele discuțiilor sterile și a fricii, ne-am pierdut dreptul la fericire.
Oare nu acest lucru trebuia să-l înțeleagă Damocles când, deasupra tronului princiar, i-a fost atârnată sabia legată cu un fir de păr?!
Dacă frica face parte din viața ta, nu poți fi fericit!, pare a-i fi spus Dionisos.
Iar această stare de spirit nu poate fi schimbată nici măcar de tortul oferit la final!
